Buletin de știri (8)

Un calup de știri deprimante (mai puțin una) și o concluzie împotriva curentului. Sau naivă, după temperamentul cititorului.

Un meta-studiu publicat în ediția de primăvară a revistei Intelligence a constatat că, pentru prima oară în ultima sută de ani, gradul de inteligență al americanilor a intrat în declin. A fost analizat coeficientul de inteligență al unui eșantion larg de persoane, cu vârsta cuprinsă între 18-60 ani și a fost pus în contextul fenomenului observat inițial de James Flynn. Acesta a arătat că începând din 1932 testările pentru IQ au semnalat o creștere a coeficientului de inteligență cu trei până la cinci puncte la fiecare deceniu. Cu alte cuvinte generațiile mai tinere sunt așteptate să înregistreze scoruri de IQ mai mari decât cele mai în vârstă.

Datele din perioada 2006-2018 constată însă reversul: generațiile tinere înregistrează scoruri mai mici decât cele mai în vârstă, pe un fond de declin atotcuprinzător. “Cele mai mari diferențe în privința scorului anual au fost observate pentru categoria de vârstă 18-22 ani” afirmă autorii studiului. De asemenea s-a observat și că absolvirea unei facultăți crește IQ-ul, dar nu neapărat în cazul tinerilor. Acest lucru este cel mai probabil cauzat de degradarea sistemului educațional în ultimele două decenii.

O creștere a capacității cognitive pe termen nelimitat este complet nerealistă, dar suprapunerea declinului actual cu moda woke nu apare deloc întâmplătoare. Păstrați în minte observațiile acestui studiu pe măsură ce citiți mai departe.

Un dascăl american face următoarea confesiune în Wall Street Journal:

Niciodată nu am fost mai mulțumit să predau decât unde o fac acum: la o închisoare de securitate maximă pentru bărbați. Studenții mei de acolo, înscriși într-un program de creditare pentru înscrierea la colegiu, oferă un contrast puternic cu cursanții preuniversitari contemporani. Acești bărbați sunt foarte motivați și muncitori. De obicei citesc fiecare temă de două sau trei ori înainte de a veni la clasă și iau și notițe. Unii dintre ei sunt încarcerați de 20 sau 30 de ani și au citit cărți tot timpul. Ar face față la orice seminar pentru studenții universitari. Faptul că au trecut prin experiențe dure în lumea reală înseamnă că sunt mai puțin susceptibili la a cădea pradă ideologiilor facile. O mare parte dintre ei sunt negri și latino și, deși este posibil să nu deguste ideile lui David Hume sau Thomas Jefferson despre rasă, vor să citească oricum din acei autori. Ei doresc, pe scurt, să facă parte din conversația de secole care alcătuiește civilizația noastră. Cursurile sunt adesea cea mai interesantă parte din viața de închisoare a acestor bărbați. În unele cazuri ele sunt singura parte interesantă.

Cel mai bine, din punctul meu de vedere egoist ca educator, acești studenți nu au acces la telefoane mobile sau internet. Cyber-înșelăciunea, chiar presupunând că vor să i se dedice, este imposibilă. Mai important, și-au păstrat capacitatea de a rămâne atenți un timp îndelungat, pe când cea a studenților moderni de colegiu a fost distrusă de dependența lor de telefoanele mobile. Prietenii mei care predau la Harvard îmi spun că administratorii i-au sfătuit de mai multe ori să schimbe subiectele predate sau activitățile educaționale, deoarece tinerii studenți pur și simplu nu se pot concentra prea mult timp.

Studenții mei de la închisoare pot lua parte la o lecție de două ore și jumătate fără pierderi de concentrare. Nu cască și nu iau pauze de weceu. Am predat cursuri despre iluminism, renaștere, romantism, George Orwell, ficțiunea literară din Asia de Sud. Am făcut seminarii despre Adam Smith și Alexis de Tocqueville. Împreună cu ei am citit Montaigne, Rousseau, Keats, Erasmus, Locke, Montesquieu, Wollstonecraft, Byron, Goethe, Petrarca, Rabelais, Saadat Hasan Manto, Rohinton Mistry. Studenții mei scriu eseuri lungi; în timpul pandemiei am predat și prin corespondență, folosind poșta clasică. Unii dintre ei citesc „Middlemarch”, iar profesorul lor găsește această experiență mult mai satisfăcătoare decât încercarea de a ateriza un Boeing 747 pe un aerodrom rural.

Un grup de activiști de mediu, adică niște tinere smintite, au aruncat cu vopsea neagră peste o instalație din Berlin intitulată “Legea fundamentală 49”. Instalația aparține parlamentului federal și este formată din panouri de sticlă pe care sunt inscripționate cele 19 articole ale legii fundamentale din 1949. Activistele au explicat că acesta a fost un protest împotriva folosirii combustibililor fosili. Legea din 1949 garantează libertățile fundamentale negate de regimul anterior, pe care le vandalizează acum tineretul eco-exaltat. Așa cum a remarcat un parlamentar astfel de acțiuni nu se deosebesc cu nimic de distrugerea statuilor lui Budha, vechi din secolul VI, săvârșită de Taliban în 2001.

O dispută internă din cadrul New York Times a devenit publică după ce luna trecută a apărut un panou publicitar în fața sediului de pe Eighth Avenue, cu mesajul: “Dragă New York Times, nu mai pune sub semnul întrebării dreptul persoanelor trans la existență și la îngrijire medicală.“ Această paradă face parte dintr-o campanie împotriva ziarului la care participă și numeroși angajați, mai ales dintre cei tineri. Ostilitățile au răbufnit în public după ce conducerea și corpul de redactori, formate din persoane mai în vârstă, au permis în trecut publicarea unor articole care descriu efectele negative ale tratamentelor hormonale pentru copii și adolescenți. Peste 180 de colaboratori ai ziarului au trimis o scrisoare editorului șef pentru norme și standarde, acuzându-l de “bigotism și pseudo-știință“ și ziarul în general de emularea extremei drepte care promovează ura față de persoanele transgen. Joe Kahn, directorul executiv, a susținut că articolele acuzate acum de transfobie au fost riguros documentate, redactate într-un limbaj neutru și a lansat un apel general de încetare a ostilităților. Vechea gardă a turnat apoi gaz peste foc, prin publicarea unui articol de apărare a scriitoarei britanice J.K. Rowling în fața acuzațiilor de transfobie.

Această controversă arată că există o ierarhie a priorităților la New York Times. Articolul prin care ziarul își toarnă cenușă în cap pentru participarea la propaganda Covid nu a fost întâmpinat de proteste interne, în schimb propaganda transgen nu cunoaște termen de expirare și nu admite decât adeziuni unanime.

Parlamentul britanic a adoptat o lege care criminalizează gândirea. Deocamdată se specifică un singur fel de gând, dar lista gândurilor ilegale poate fi oricând extinsă. Noua lege, adoptată cu 299 voturi pentru și 116 împotrivă, criminalizează orice formă de “influențare” exercitată în afara centrelor de avort, inclusiv prin rugăciuni în gând. Măsura vine ca răspuns la încăpățânarea Isabelei Vaughan-Spruce de a se ruga în gând pentru victimele avortului, în fața lăcașurilor dedicate acestei activități. Printre cei care au scos gândirea anti-avort în afara legii se numără și membri proeminenți ai Partidului Conservator, cum ar Suella Braverman, ministrul de interne, și Victoria Prentis, ministrul de justiție. Dânsele au respins un amendament care ar fi exculpat rugăciunile private și discuțiile consensuale din interiorul unui areal de cenzură. Acesta este acum titlul oficial al împrejurimilor oricărei clinici de avorturi din Marea Britanie, pe o rază de 492,12 picioare sau 150 de metri. Distopia a devenit literă de lege în țara care a dat lumii Magna Carta Libertatum.

Orwell a avertizat asupra unui Occident totalitar, pe când Huxley a descris ruinarea prin hedonism. Iată că în realitate le avem pe amândouă. Totuși prezentul nu se limitează la atât. Cu puțin timp în urmă am trecut în revistă reușitele și eșecurile îmbucurătoare începând din 2016 până în prezent; citiți, nu sunt puține. Însă chiar în acest buletin de știri neplăcute există o știre care bucură și oferă un exemplu de urmat. Fiți pe pace, nu recomand nimănui să intre la zdup, chiar dacă penitenciarele românești au găzduit debutanți talentați care au scris cărți pentru reducerea sentinței, fie ele și plagiate¹. Altă observație se impune: condițiile vitrege nu îi determină pe cei cu tărie de caracter să renege lumea creată de Magna Carta. Efortul de a o cunoaște mai bine sporește capacitatea de a rezista și atașamentul față de sinele civilizațional.

1. Cum ar fi George Copos, autor a cinci lucrări științifice compuse la închisoarea Jilava, dintre care cel puțin una plagiată după lucrarea de dizertație a istoricului Cătălin Parfene. Vezi https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/george-copos-urmarit-penal-pentru-plagiat-gica-popescu-a-fost-chemat-la-parchet-in-aceladi-dosar.html