Bilanț al anilor recenți
Din 2016 până în prezent s-au petrecut numeroase lucruri îmbucurătoare pentru iubitorii de libertate și democrație, dovadă că lumea nu se învârte ca o placă stricată.
New York Times a admis ceea ce până mai ieri era inadmisibil. Să reiterăm certitudinea de până mai ieri:
Dezbaterea de sănătate publică cu privire la măști este soluționată, a declarat Joseph G. Allen, directorul programului Healthy Buildings de la Harvard. Când porți mască „te protejezi, îi protejezi pe alții, te împiedici să-ți atingi fața” a spus el. Și semnalați că purtarea unei măști este lucrul corect care trebuie făcut.
Masks Work. Really. We’ll Show You How - NYT octombrie 2020
Acum e viceversa. Măștile nu mai salvează vieți.
Cea mai riguroasă și cuprinzătoare analiză a studiilor științifice efectuate cu privire la eficacitatea măștilor pentru reducerea răspândirii bolilor respiratorii – inclusiv Covid-19 – a fost publicată la sfârșitul lunii trecute. Concluziile, a spus Tom Jefferson, epidemiologul de la Oxford care este autorul principal, au fost lipsite de ambiguitate.
„Nu există nicio dovadă că ele” – măștile – „fac vreo diferență”, a declarat el jurnalistei Maryanne Demasi. "Punct."
Dar, un moment. Dar măștile N-95, spre deosebire de măștile chirurgicale sau din material de calitate inferioară?
„Nu e nicio diferență – absolut deloc” a spus Jefferson.
The Mask Mandates Did Nothing. Will Any Lessons Be Learned? - NYT februarie 2023
Ne-am străduit de pomană să vă îmbrobodim, admite venerabilul ziar la spartul târgului. Singura consolare o reprezintă cititorii fideli, care în secțiunea de comentarii au făcut scut în jurul măștii și l-au făcut praf pe autorul articolului. Un lucru este cert, popularitatea ziarului și implicit rentabilitatea sa financiară se află în cădere liberă. Numărul de exemplare vândute săptămânal în 2021 a fost cu aproape 70% mai mic față de anul 2000. Poate de aceea s-a și decis în favoarea discursului prin ambele colțuri ale gurii. Diversificarea audienței ar putea însemna noi cititori și o posibilă redresare financiară, dar iată că se opun mușteriii actuali. New York Times se confruntă cu o dilemă acută: să promoveze în continuare diversitatea de opinii, sau să înfurie și mai mult nișa pe care a educat-o atâta timp în spiritul culturii de turmă. O fi diversitatea la modă, dar este extrem de riscant să te reinventezi în ziar cinstit de modă veche după ce ani la rând ai funcționat ca megafon ideologic și organ de partid.
De multe ori deplângem până la deznădejde influența malefică exercitată de New York Times și uităm partea bună, anume aplatizarea cu 70% într-o generație. Înseamnă că rezistența la manipulare este mai puternică decât manipularea, iar meritul le aparține în întregime cititorilor cu discernământ. Mai înseamnă că discernământul, în loc a se veșteji precum anticipat, poate rămâne viu în condiții de promovare agresivă a minciunii.
Este o reușită deosebită și nici pe departe o raritate. Din 2016 până în prezent s-au petrecut numeroase lucruri îmbucurătoare pentru iubitorii de libertate și democrație, dovadă că lumea nu se învârte ca o placă stricată. Să trecem în revistă un bilanț al realizărilor din anii recenți.
Brexit, sau ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, a întrunit o majoritate cu ocazia referendumului din 2016 și a fost consfințit în 2020. Marea Britanie s-a eliberat astfel de povara și imixtiunile unei caracatițe birocratice suprastatale. UE a devenit locul în care democrația și mai ales cinstea se sting în umilință și dizgrație, asemeni unei balene eșuate la țărm, iar britanicii au ales să desfacă un mariaj epuizat. Eram în Germania cu ocazia referendumului și o tânără localnică cu studii superioare în sociologie m-a asigurat că acei Dummköpfe (sau tâmpiți) care au votat pentru ieșirea din UE nici măcar nu au înțeles întrebarea și au ștampilat la nimereală. Sentimentul de dezgust și superioritate condescendentă era larg răspândit pe întreg cuprinsul german.
Alegerea lui Trump în funcția supremă din SUA a fost posibilă datorită unei majorități formată din “deplorabili”. Hillary Clinton a avut un moment de sinceritate disprețuitoare, a deschis fereastra condescendenței și a pierdut. Președinția lui Trump a fost un succes notat de oricine capabil să își țină în frâu antipatia față de omul failibil. Pe plan intern a impus reducerea birocrației și fiscalității la nivel federal, veniturile clasei mijlocii au crescut cu aproape 6000 dolari anual și rata șomajului a scăzut la 3,5%, cea mai mică din jumătatea de secol precedentă. A luat măsuri împotriva imigrației ilegale dinspre Mexic și a atins independența energetică a SUA, prin reducerea ponderii energiei verzi și creșterea substanțială a exploatărilor de petrol și gaz natural. În decembrie 2018, pentru prima oară în 70 de ani, SUA a exportat mai multă energie decât a importat. Pe plan extern a luat inițiativa împotriva ISIS și a organizat ofensiva militară care a desființat califatul islamic din Irak și Siria, a convins națiuni arabe să își normalizeze relațiile cu Israel prin implementarea acordurilor abrahamice, a încheiat acorduri comerciale cu alte țări în beneficiul forței de muncă americane, a insistat ca țările din NATO să se achite de obligația alocării a cel puțin 2% din PIB în domeniul apărării și a sancționat spionajul, furtul de tehnologie și practicile comerciale chineze abuzive.
Operațiunea “Trump omul rușilor” a fost o conspirație inițiată de Hillary Clinton în perioada campaniei prezidențiale din 2016, cu scopul discreditării contracandidatului Republican. S-a transformat rapid cel mai subversiv efort propagandistic din anii recenți, a continuat pe parcursul președinției Trump și totuși a eșuat lamentabil. Totul a început de la spargerea serverului de email al Comitetului Național Democrat (DNC în engleză), organismul care conduce Partidul Democrat. Printre documentele sustrase se afla și o corespondență electronică dintre președinta DNC, Debbie Wasserman, și alte persoane cu funcții de conducere în cadrul Partidului Democrat. În această corespondență era ridiculizat Bernie Sanders, principalul contracandidat la nominalizare pentru alegerile prezidențiale din noiembrie, iar madam Clinton apărea clar favorizată, cu toate că regulamentul intern al DNC cere neutralitate față de candidații la președinție.
WikiLeaks a publicat această corespondență în ajunul convenției DNC din Philadelphia ținută pentru desemnarea candidatului la președinție. O celulă de criză a campaniei Clinton a decis blamarea lui Trump. Astfel, în cadrul reportajului realizat de Jake Tapper de la CNN și transmis în direct de la convenție, a fost invitat Robby Mook, șeful campaniei Clinton, pentru a comenta în legătură cu scandalul recent. Mook a început afirmând că DNC trebuie să investigheze spargerea serverului de email și apoi a aruncat petarda. “Ne deranjează faptul că experții ne spun că actori statali ruși au spart serverul DNC, au furat aceste emailuri, iar alți experți spun acum că rușii difuzează aceste emailuri cu scopul de a-l ajuta practic pe Donald Trump.“ Întrebat dacă deține dovezi în sprijinul unei asemenea afirmații, Mook a citat experți anonimi și rapoarte de presă bazate pe inferențele campaniei Clinton, încheind cu o concluzie întăritoare: “Este foarte probabil că hackerii care au obținut acces la serverul DNC lucrează în coordonare cu Rusia.“
DNC a angajat firma CrowdStrike pentru a investiga atacul cibernetic și în urma concluziei potrivit căreia autorii au provenit din Rusia, cu probabila complicitate a lui Donald Trump, a înaintat o plângere oficială la FBI. Astfel s-a pus în mișcare o tentativă de asasinat politic la care a participat și o bună parte din presa americană. Partea “bună“. În consecință un grup de ziariști de la New York Times și Washington Post a primit premiul Pulitzer în 2018 pentru o serie de reportaje dezvăluind complicitatea lui Trump. Apoi Brett Stephens1 de la New York Times a recunoscut într-un articol din iulie 2022, publicat de chiar ziarul său, că “dosarul Steele și toate acuzațiile false, repetate papagalicește în presa mainstream… au fost o înșelătorie bine pusă la punct.“ A fost nevoie șase ani pentru admiterea adevărului. Pare halucinant, dar pălește comparativ cu atașamentul arătat de comitetul Pulitzer față de Walter Duranty. Acest jurnalist detașat de New York Times la Moscova a susținut în articolele publicate acasă că Holodomorul (exterminarea ucrainenilor de către Stalin) este o ficțiune. Comitetul Pulitzer i-a acordat premiul pentru excelență jurnalistică în 1932, iar în 2003 a refuzat să îi revoce distincția deoarece “nu există dovezi clare și evidente de înșelăciune intenționată“.
Laptop-ul lui Hunter Biden. Dacă “Trump omul rușilor“ a avut scopul de a-l împiedica pe titular să devină președinte în 2016, această operațiune a avut scopul de a-l ajuta pe adversarul său din 2020 să devină președinte. Materia primă a fost tot o colecție de email-uri. Un atelier de reparații de calculatoare din Delaware a primit un MacBook Pro în aprilie 2019 de la o persoană care s-a identificat drept Hunter Biden. Posesorul laptop-ului defect a cerut ca datele de pe disc să fie recuperate, însă nu a mai revenit. Proprietarul atelierului de reparații a recuperat datele, le-a copiat pe alt disc și a observat email-uri cu un conținut alarmant; a notificat FBI în legătură cu informațiile descoperite, iar FBI a confiscat aparatul original.
Rudy Giuliani, șeful de campanie al lui Donald Trump, a primit o copie a discului și a contactat mai multe organe de presă solicitându-le să verifice email-urile în cauză și să notifice publicul despre conținutul lor. New York Post a fost singura publicație care a raportat despre acest subiect, într-un articol apărut cu trei săptămâni înainte de alegerile prezidențiale din 2020. Articolul a fost ignorat de restul presei mainstream, a fost cenzurat pe Facebook și Twitter, iar 51 de foști angajați ai serviciilor secrete au semnat o scrisoare deschisă în care și-au exprimat convingerea că întreaga poveste trebuie să fie o înscenare din partea rușilor, practic a doua încercare de influențare a unor alegeri prezidențiale americane. Big Media, Big Tech și Big Intelligence s-au coalizat pentru a-l proteja pe candidatul Partidului Democrat.
Corespondența de pe laptop-ul lui Hunter Biden arată că acesta s-a procopsit cu 11 milioane dolari de pe urma colaborării cu Burisma - o firmă ucraineană de exploatare a rezervelor de gaz natural cunoscută pentru practici corupte și acuzată că a mituit familia Biden - și de pe urma asocierii cu Ye Jianming, magnat chinez care a deținut CEFC China Energy Company Limited, firmă acum defunctă dar până la închidere prezentă în clasamentul Fortune Global 500 al celor mai bogate corporații din lume.
După eschive și recriminări care au durat până în martie 2022 Washington Post admite cu dumicați în gât că “o parte din datele de pe disc apar a fi autentice”. NBC News catadicsește să analizeze discul și în luna mai admite de asemenea că informațiile sunt reale. CBS News a confirmat autenticitatea discului în noiembrie 2022. În cele din urmă misiunea a fost îndeplinită, Biden a devenit președinte, dar imparțialitatea clamată de presa mainstream a fost din nou expusă ca meșteșug de îmbrobodire.
Melania Trump este prima soție de președinte american care a dat presa în judecată pentru articole mincinoase despre ea. A câștigat de fiecare dată. Ziarul britanic Telegraph și-a cerut scuze și a plătit daune substanțiale după ce a publicat un articol defăimător despre viața ei. În 2016 a solicitat și primit daune în valoare de 2,9 milioane dolari pentru afirmația din Daily Mail că ar fi lucrat ca damă de companie, iar în 2017 l-a obligat pe un blogger din Maryland să retragă o postare în care se afirma că ar fi suferit o criză de nervi după s-a adresat convenției republicane din acel an.
Scandalurile de corupție în care sunt implicate Ursula von der Leyen și Eva Kaili, vicepreședinte al parlamentului european, au deschis un chepeng în treburili interne ale Uniunii Europene. În prima instanță este vorba despre felul în care von der Leyen a negociat și achiziționat 1,8 miliarde doze de vaccin anti-Covid de la Pfizer, în valoare de €35 miliarde: prin mesaje text private cu Albert Bourla, președintele Pfizer. Când Alexander Fanta, jurnalist la netzpolitik.org, a scris Comisiei Europene solicitând acces la acele mesaje și alte documente legate de comunicarea dintre von der Leyen și Bourla, Comisia a negat existența acestei corespondențe private. Fanta a înaintat o plângere către Emily O’Reilly, mediator al parlamentului european, iar aceasta a înaintat o solicitare către Comisia Europeană precizând că mesajele private care țin de politici și decizii ale UE trebuie tratate ca documente supuse regulilor UE privind transparența comunicațiilor. Comisia a răspuns precizând că nu poate găsi mesajele respective și că are dreptul să nu țină evidența mesageriei private a Ursulei. Disprețul Comisiei Europene față de proceduri firești într-o democrație este spectaculos.
Eva Kaili a fost arestată în decembrie 2022 după ce poliția belgiană a deschis o anchetă privind actele de corupție și spălare de bani din cadrul UE legate de eforturi de lobby în favoarea Quatarului. La domiciliul dânsei au fost găsite largi sume de bani, iar tatăl ei a fost arestat după ce a fost prins în posesia unei valize pline cu alți bani. În ambele cazuri bănet nejustificat legal. Au mai fost arestați Francesco Giorgi, partenerul de viață al Evei, și fostul europarlamentar Antonio Panzeri. În total au fost confiscați €600.000.
Dezvăluirile despre Twitter, după ce a fost preluat de Elon Musk, au deconspirat modul de funcționare oneros al uneia dintre cele mai mari platforme de socializare. Este vorba despre transformarea Twitter într-o sucursală a FBI și CIA, hărțuirea și expulzarea utilizatorilor sub pretextul “moderării conținutului”. Printre obiectivele urmărite s-au numărat mușamalizarea “laptopului Biden“, suprimarea opiniilor contravenind narațiunii oficiale despre Covid și vaccinuri și suspendarea contului aparținând unui președinte în exercițiul funcțiunii.
Protestul camionagiilor canadieni împotriva abuzurilor din perioada pandemiei Covid a fost un moment extraordinar de înfruntare colectivă a unei guvernări tiranice. Protestul a pornit de la instituirea obligativității de vaccinare pentru camionagiii care deservesc piața canadian-americană și alte probleme legate de Carta Canadiană a Drepturilor și Libertăților, inclusiv forțarea șoferilor de a purta masca la volan.
Jair Bolsonaro și Giorgia Meloni. Președintele brazilian din perioada 2019-2022 a reușit ameliorarea economiei țării sale după ani de stagnare și recesiunile din 2015 și 2016. PIB-ul a crescut cu 2% în 2020. A reformat sistemul de pensii, mărind vârsta de pensionare pentru bărbați de la 60 la 65 ani pentru bărbați și de la 55 la 62 ani pentru femei. În acest fel a fost posibilă reducerea substanțială a deficitului bugetar. A fost simplificat sistemul de impozitare și au fost privatizate numeroase companii de stat. Sistemul de educație publică a fost deparazitat de îndoctrinarea socialist-comunistă.
Giorgia Meloni a fost aleasă de puțin timp în funcția de prim-ministru al Italiei, după ce fusese anterior etichetată drept o fascistă periculoasă, periculoasă, periculoasă. Deocamdată a întărit legăturile țării sale cu SUA, a stopat politica de acceptare necondiționată a imigranților și a declarat susținerea fără rezerve a Ucrainei în războiul cu Rusia.
Succesul Poloniei este cea mai impresionantă transformare europeană din istoria recentă. Economia poloneză a crescut2 de la un PIB pe cap de locuitor de $1731 în 1990 la $18.000 în 2021. Comparativ, cea românească a înregistrat o creștere de la $1681 la $14.858 în același interval. Partidul conservator Lege și Justiție a câștigat alegerile din 2015 cu o majoritate absolută și a înfuriat Uniunea Europeană prin reforma din justiție3, împotrivirea la adresa sexualizării copiilor și tinerilor prin intermediul școlii și împotrivirea la cotele obligatorii de migranți islamici. Polonia susține Ucraina în lupta împotriva invaziei rusești și datorită experienței istorice a creat în anii recenți cea mai bine pregătită armată din Europa. Varșovia alocă 2,4% din PIB pentru cheltuielile de apărare și a anunțat că alocația va crește la 5%, în timp ce Berlinul a cheltuit 1,5% pentru apărare în 2021 și în decembrie 2022 a recunoscut că nu va atinge plafonul de 2% convenit în cadrul NATO nici măcar în 2023.
Războiul din Ucraina provoacă îndurerare, însă rezistența ucrainenilor inspiră admirație și respect. Națiunea lor se forjează acum într-un corp pentru totdeauna distinct de identitatea rusă acaparatoare. Cu această ocazie Europa s-a trezit din câteva iluzii - cum că dependența față de ruși înseamnă cooperare profitabilă, neglijarea apărării promovează pacea și pacea ar fi o stare istorică implicită. Rămâne de văzut pentru cât timp.
Creșterea semnificativă a platformelor conservatoare și a numărului de comentatori anti-etatiști și anti-woke din mediul digital. Perioada 1990-2010 a însemnat ascensiunea fenomenului talk radio, în cadrul căruia s-a remarcat mai ales Rush Limbaugh. După 2010 a avut loc o proliferare graduală a web site-urilor cu conținut conservator, libertarian sau clasic liberal și a materialelor de natură video asociate. Noile platforme gen Substack, care nu cenzurează, au atras numeroși autori neînregimentați instituțiilor din stabiliment. Intimidarea și cenzura nu mai descurajează.
Am parcurs această colecție de înșelăciuni, fraude și reușite pentru a evidenția faptul că perioada recentă a cuprins și numeroase izbânde, fie prin eșecul înșelăciunilor, descoperirea fraudelor, sau afirmarea adevărului în condiții dificile. Toate sunt motive de satisfacție și încurajare pentru continuarea strădaniilor împotriva veleitarilor și impostorilor cu ambiții totalitare. Defetismul nu este justificat.
P. S.
Am uitat să menționez alegerile parlamentare suedeze din septembrie 2022, câștigate de blocul partidelor de Dreapta format din Democrații Suedezi, Partidul Moderat, Creștin-Democrați și Liberali.
Același Brett Stephens care acum admite, indirect, propaganda răspândită de ziarul său în perioada pandemiei Covid.
Reforma sistemului de justiție din Polonia: http://www.anti-defamation.pl/rdiplad/wp-content/uploads/2016/10/EN-Reform-of-the-justice-system-in-Poland-04-2018-FINAL.pdf