Un idealist frumos

Reluare a unui articol mai vechi ilustrând practica elementară a amneziei istorice și năclăielii morale.

Am recuperat un articol pe care l-am scris în decembrie 2007 în care porneam de la o recenzie favorabilă a unei cărți elogioase la adresa lui Che Guevara și unde ofeream câteva adevăruri istorice contrare mitului instaurat.

◆

Odată demult o zînă bună s-a arătat unei fetiţe şi a întrebat-o: Alina, ce vrei să te faci cînd creşti mare?

Eu nu vreau să cresc mare. Eu vreau să mă fac ca Che Guevara. Vreau să fiu romantică, idealistă, revoluţionară. Of, zînă bună, vreau şi eu motocicletă şi beretă sexy de el comandante. După ce mor eroic vreau portretul meu pe tricouri şi să joc rolul rebelului perpetuu în filmele turnate de gringos la Hollywood. Sigur, mai întîi trebuie să iau de la bogaţi ca să dau la săraci şi să eliberez masele asuprite şi aservite intereselor americane. Nu e greu, scrie în cartea roşie de poveşti ce trebuie să fac.

Zîna cea bună i-a împlinit pe loc prima dorinţă. Fiind şi realistă, s-a oprit la atît. Alina nu a crescut mare şi astfel a îndeplinit condiţia secretă de a ajunge jurnalistă. Într-un articol recent din Cotidianul, Alina Purcaru sublimează amintiri din copilărie în dulcele grai post-modern. Locul ceaslovurilor groase şi numai bune de prins muşte este luat de cartea roşie de poveşti cu Guevara Cel Frumos.

de mic impresionat de suferinţă şi de condiţia inferioară a săracilor

sensibilitate moştenită şi interesul
pentru problemele sociale ale celor dezavantajaţi de soartă

în adolescenţă lecturi
de Rimbaud, Baudelaire, Chateaubriand, Apollinaire şi Voltaire

mai mult, la 17 ani propriul sistem filosofic

doi ani mai tîrziu decide să urmeze o carieră în medicină
hotărîre de la care nu s-a abătut

şi pe de altă parte
interesul pe care îl acordă problemelor celor oprimaţi

cunoaşte nemijlocit condiţiile deplorabile de trai ale locuitorilor din
state aservite intereselor economice ale SUA

adevărata vocaţie

revoluționar

Citate din recenzia unei biografii a lui Che Guevara, publicată de Alina Purcaru în ziarul Cotidianul

Superb poem epic. Material de legendă. Vocaţia Alinei este să scrie pentru un ziar care nu mai există din 1989, dar cu abnegaţie şi persistenţă Cotidianul va ajunge cu siguranţă pe aceleaşi piscuri de presă.

Legendele sînt seducătoare însă au aversiune faţă de realitatea istorică.

De exemplu, e adevărat că Guevara nu s-a abătut de la hotărîrea de deveni medic. S-a abătut doar de la cariera de medic. De asemenea, toate lecturile din Voltaire şi alţi clasici ai Hexagonului au avut în final un efect nul comparat cu lecturile din Marx, Engels, Lenin şi Stalin. Degeaba îţi formezi la 17 ani un sistem filozofic inspirat din Voltaire, cel mai vocal apărător iluminist al libertăţii de expresie, dacă ulterior adopţi pe viaţă doctrina stalinistă şi te dedici construirii unui sistem opus libertăţii de orice fel.

Din oda Alinei lipseşte singurul cuvînt care îl caracterizează complet pe Che Guevara: comunist. Iar mentorul lui nu a fost Voltaire, ci Stalin. În decembrie 1953, cînd avea 25 de ani şi se afla în Costa Rica, îi scria mătuşii sale: „Am jurat în faţa unei fotografii a vechiului nostru, mult jelitul tovarăş Stalin [care murise în martie acelaşi an] că nu voi pregeta pînă nu voi vedea aceste caracatiţe capitaliste anihilate.”¹ O altă scrisoare către aceeaşi mătuşă e semnată „Stalin II” şi în noiembrie 1960, aflat în vizită în URSS, a depus flori la mormîntul lui Stalin.

În octombrie 1958 Guevara a ordonat unui subaltern, Enrique Oltuski, să jefuiască bănci cubaneze pentru a finanţa operaţiunile militare ale insurgenţilor comunişti.² Însă cînd un tînăr din detaşamentul său a furat mîncare Guevara a ordonat executarea acestuia³.

Guevara a omorît şi un ţăran numit Eutimio Guerra, care furniza informaţii despre rebeli şi descrie astfel episodul în jurnalul personal: „Am rezolvat problema împuşcîndu-l cu un pistol de calibru .32 în partea dreaptă a creierului. A gîfîit pentru scurt timp şi apoi a murit. Cînd am încercat să-i iau lucrurile nu am reuşit să desprind ceasul legat cu un lanţ de curea. I-am auzit vocea spunîndu-mi de departe: „Şterpeleşte-l băiete, ce mai contează.” Aşa am şi făcut şi acum lucrurile lui sînt ale mele.”⁴ Așadar revoluţionarul romantic era un tîlhar fără scrupule.

Într-un document din aprilie 1967 intitulat ‘Mesaj către Tricontinental’ Guevara exaltă „ura care transformă oamenii în maşini de ucis eficiente, reci, violente şi fără îndurare.”⁵ Acest fanaticism i-a asigurat după revoluţie postul de „procuror suprem” al închisorii La Cabaña din Havana, funcţie din care a dictat sute de execuţii vizînd exterminarea oponenţilor politici, liderilor creştini şi homosexualilor. Jorge Castañeda, un biograf simpatizant al lui Guevara, notează că „procesele aveau loc fără respect pentru proceduri”⁶. Guevara şi-a emulat mentorul şi a pus la punct sistemul gulagului în Cuba. Cercetătorul socialist Samuel Farber afirmă: „Evident, Guevara a jucat un rol esenţial în inaugurarea unei tradiţii de detenţii administrative arbitrare, mai tîrziu folosite în lagărele Unităţilor Militare în Sprijinul Producţiei unde erau închişi dizidenţi şi ‘devianţi’ sociali ca homosexuali, membri ai sectei Martorii lui Iehova, practicanţi ai religiilor secrete afro-cubaneze ca Abakua şi rebeli apolitici. În anii 80 această detenţie forţată a fost aplicată şi bolnavilor de SIDA.”⁷ Primul lagăr de acest fel a fost înfiinţat de Guevara în Guanahacabibes, o „coastă stîncoasă şi fierbinte ca iadul din cel mai vestic punct al Cubei”⁸.

Pentru a extrage adevărul dintr-un text elogios la adresa unei icoane a stîngii, lectura textului trebuie făcută în oglindă. Dacă se spune despre ceva că a fost alb, lectura în oglindă va decoda corect mesajul şi vom citi că acel ceva a fost de fapt negru. Observaţia e valabilă şi pentru textul Alinei Purcaru. Guevara e elogiat pentru lupta în cauza nobilă a celor oprimaţi, dar de fapt a fost un ticălos care a instituţionalizat oprimarea. Guevara e prezentat drept plin de compasiune şi generos, dar în viața reală a fost cinic şi calculat. Se încearcă demonstrarea faptului că orizontul intelectual al lui Guevara a fost vast, profund şi racordat la cele mai valoroase tradiţii culturale europene, dar în realitate intelectul lui Guevara a fost o celulă tapetată cu sloganuri marxist-leniniste în care el comandante vroia să încarcereze intreg continentul sud-american. Guevara a avut succes în tot ce a făcut. Opusul e adevărat, viaţa lui a fost un fiasco. Practic s-a ales praful de tot ce s-a apucat, cu excepţia realizărilor de satrap şi torţionar, roluri pentru care a avut într-adevăr vocaţie.

Profesia de medic a abandonat-o de timpuriu pentru o carieră de insurgent comunist. Tentaţia puterii şi a soluţiilor de masă s-a dovedit mai puternică decît salvarea aproapelui. Viziunea sa de dreptate socială şi dezvoltare economică s-a manifestat din plin în perioada cît a ocupat o serie de posturi administrative înalte în guvernul imediat post-revoluţionar şi rezultatele au fost dezastruoase pentru Cuba. Perioada sa de şef al Băncii Naţionale Cubaneze, în care a tipărit bancnote semnate „Che”, a fost caracterizată sumar de adjunctul său Ernesto Betancourt: „Nu avea nici cele mai elementare noţiuni de economie”. Economia cubaneză a intrat ulterior în colaps, ca urmare a venirii lui Guevara în funcţia de director al Institutului Naţional de Reformă Agrară şi apoi de ministru al industriei. Această perioadă de patru ani a cunoscut un regres aşa de sever încît dintr-o economie performantă începînd cu perioada anterioară dictaturii lui Batista (printre primele patru economii din America Latină) Cuba a fost obligată să introducă raţionalizarea alimentelor, să renunţe la industrializare şi a scăpat ca prin urechile acului de falimentul total al producţiei de zahăr. Toate speranţele de a transforma Cuba într-o ţară industrializată au fost abandonate în 1963 şi guvernul revoluţionar s-a resemnat să accepte rolul de furnizor colonial de zahăr pentru blocul sovietic, primind în schimb petrol, utilaje industriale şi piese.

Pînă şi renumele de învingător în războiul de guerilla este un mit. Succesul său major din timpul campaniei militare împotriva lui Batista – cucerirea oraşului Santa Clara în urma ambscadei unui tren transportînd întăriri pentru forţele fidele lui Batista – este serios disputat. Există mărturii care susţin că şeful trupelor din tren a capitulat înainte de începerea luptei, acceptînd să fie mituit. După revoluţie Guevara a organizat armate de guerilla în Nicaragua, Republica Dominicană , Panama şi Haiti, toate înfrînte. Cea mai spectaculoasă înfrîngere a suferit-o în expediţia din Congo din 1965, o misiune găsită de Castro în scopul de a-l ţine departe de economia cubaneză. Laurent Kabila, unul dintre rebelii congolezi cu care ar fi trebuit să colaboreze, l-a părăsit la scurt timp şi după o perioadă de luptă de uzură fără niciun orizont, bîntuit de dizinterie şi accese de furie incontrolabilă, renegat de Castro, s-a văzut nevoit să renunţe. Ultima oară a fost înfrînt în Bolivia, în urma unei campanii de amator. Catalogul plin de incompetenţe al unui destin mizerabil s-a închis definitiv pentru a face loc minciunii agresive propovăduite cu neruşinare de Stînga în penurie de idoli.

Această minciună a dospit constant în ultimii 40 de ani şi în prezent a atins proporţii epice. Publicînd serenadele siropoase ale Alinei Purcaru ziarul Cotidianul se face şi el părtaş la răspîndirea acestui fals. E o problemă de bun-simţ. Făcînd propagandă unui stalinist feroce toate pretenţiile de onorabilitate şi etică pe care şi le arogă această publicaţie îşi pierd orice credibilitate. Alt exemplu, următorul anunț: lunea viitoare, impreuna cu ziarul Cotidianul vi se ofera un nou volum din Colectia ENCICLOPEDICA, „Che Guevara. El Comandante“, de Jean Cormier.

Sloganul Cotidianului este „pentru cititori de elită”. Din curiozitate l-am citit în oglindă şi acolo apare altfel: pentru avangarda marxist-leninistă.

Surse de informare:

• „The Killing Machine: Che Guevara, from Communist Firebrand to Capitalist Brand” – Eseu de Alvaro Vargas Llosa, un intelectual peruvian stabilit în SUA, autor al cărţilor „The Che Guevara Myth and the Future of Liberty” şi „Liberty for Latin America”.

• „Che – Há quarenta anos morria o homem e nascia a farsa”
  În octombrie acest an, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la moartea lui Che Guevara, săptămînalul brazilian de largă circulaţie VEJA a publicat acest reportaj special despre viaţa şi mitul Guevara. (în portugheză; puteţi încerca să traduceţi întreaga pagină în engleză, prin Google; traducerea nu e grozavă, dar e mai bună decît nimic)

• Un specimen reprezentativ din gîndirea lui Che Guevara. Este vorba de lucrarea „Socialism and man in Cuba”, publicată în 1965. Conţine toate temele majore şi proiectele teoretice ale lui Guevara. Un delir ideologic sufocant, din care s-a inspirat probabil şi Ceauşescu – vezi tezele despre individ, cultură şi înfăptuirea omului nou.

Alina Purcaru nu mai lucrează la Cotidianul. S-a reprofilat și de un timp a devenit „o prezență foarte activă în presa culturală”, o dilematică preluată de Dilema Veche și o poetă afirmată cu volumul intitulat „rezistență”.

1. Jorge Castañeda, Compañero: The Life and Death of Che Guevara – New York: Vintage, 1998

2. Jon Lee Anderson, Che Guevara: A Revolutionary Life – New York: Grove Press, 1997, p. 347

3. Mona Charen, Useful Idiots: How Liberals Got It Wrong in the Cold War and Still Blame America First – Washington, D.C., Regnery Publishing, 2003, p. 176

4. Anderson, p. 237

5. The Black Book of Communism: Crimes, Terror, Repression – Cambridge: Harvard University Press, 1999, p. 652

6. Compañero: The Life and Death of Che Guevara, p. 143

7. The Resurrection of Che Guevara – New Politics, 1998

8. Castañeda, p. 178