Stăpânul listelor, în exclusivitate pentru Cronica Mondenă
Bonjour tristesse
Ieri la ora 13:13 reporterul nostru a intrat în biroul marelui गुरू. Simbolul गुरू provine din sanscrită și înseamnă guru, învățătorul devotat trăind în comuniune cu o zeitate, în acest caz cu atotputernicul Listafăr. Relatarea ne-a parvenit la redacție într-o scrisoare și o reproducem întocmai.
— Bună ziua, maestre.
— Bună să-ți fie lista, ia loc.
— Mulți dintre cititorii noștri vă consideră o personalitate inspirațională, mai ales printre tineri. Chiar deunăzi am primit o scrisoare de la un student recunoscător. “De când țin liste și le public în revista facultății am început să iau note nesperat de bune! Am rămas singurul care copiază la examene. 😜 kusukusu1“. Așadar să o luăm de la începuturi.
— Alți copii se jucau de-a mijoarca, telefonul fără fir, dă-mi-o mie na-ți-o ție, dar eu, de când începusem a merge copăcel făceam liste. Fetița aia zgârie, băiețelul cela scuipă, nimic nu îmi scăpa. Când venea tovarășa de la creșă să ne ducă la masă eu alergam la dânsa și îi arătam lista mea. Apoi mă mângâia pe creștet și îmi dădea să sug o bomboană. Parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!
— Mai departe?
— Am trecut prin școală ca toată lumea, dar numai școala vieții m-a învățat că lista este cel mai bun prieten al omului. Mai ales dacă nu ești prea norocos sau deștept. Adică așa un om, discriminat de soartă am putea zice, nu merită și el respect și pișcoturi, măcar din când în când? Lista scapă turma, adică fii cu ochii în patru și pregătit din timp. Fă liste multe și de tot felul, nu se știe când vor fi utile. În timp, cu dedicație și talent, se vor găsi oameni care să-ți aprecieze munca și vei putea chiar să-ți câștigi traiul. Din scris.
— Ce exemple v-au inspirat?
— Fac liste, deci exist! Iată o întreagă ontologie exprimată în patru cuvinte. Ce gând măreț! Sau sfâșierea existențială din monologul lui Hamlet, atunci când rostește “a face liste sau a face și mai multe liste, aceasta-i întrebarea“. Învolburatul Farfuridi clamând “Liste să fie, dacă o cer interesele partidului, dar să le știm și noi!“ Clitemnestra supărată pe Agamemnon pentru că o mătrășise mai demult pe sora ei Ifigenia, iar ea înjunghiindu-l deoarece fiind plecat la război s-a încurcat cu Casandra, dar între timp și dânsa îl luase drept amant pe Aegistus, verișorul rămas la vatră al soțului ei. Între noi fie vorba, fără o listă nici nu poți ține minte cine mătrășește pe cine. Acum pricepi? Cum să descâlcești atâtea fire fără o listă?
— Puteți să ne spuneți cum se întocmește? Una ipotetică, bineînțeles.
— O listă este ca salata de boeuf de la alimentara. Frumos glazurată la suprafață, pe dinăuntru cu rumeguș și în general cremoasă. Să zicem că întocmim una intitulată “Colaboratorii lui Ceaușescu“, dar ne interesează mai ales anumite persoane; nu contează care. Lista începe cu nume evidente, dar mai la vale conține numele pe care dorim să le compromitem. Nu contează dacă n-au legătură cu tema dată, important este să fie mereu amestecate cu alte nume măcar pe sfert mânjite. De exemplu zici Radu Beligan - ăsta scria în 1989 că “nimeni nu exprimă mai deplin decât tovarășul Nicolae Ceaușescu idealul nostru de a trăi în soare, în dreptate“ - și un rând mai jos zici Colea Răutu. După Colea Răutu zici Leonte Răutu, ăsta a fost un comunist sadea. Și gata, l-ai compromis prin asociere. În salată faci sandvișuri din astea mici.
— Da, dar Colea Răutu nu a mâncat rahat, ca să zic așa.
— Ei și? I-a apărut numele în Scînteia? I-a apărut. Sau în revista Cinema? Asta-i clar! Cine caută găsește poze cu el și Radu Beligan, dacă nu împreună măcar pe aceeași pagină sau în același număr de revistă.
— Da, așa o fi. Dar omul ăsta e nevinovat. E o înscenare mizerabilă. Nu pot să…
— Munca mea o mizerie?! Adică eu vorbesc deschis, am încredere în matale și ca răspuns ești nerușinat, mă jignești? La mine acasă?!
Apoi m-a fixat un timp cu privirea și m-a întrebat: “Îmi pare rău, dar nu îmi aduc aminte. Cum spuneai că te cheamă?“ Mi-a trecut numele într-un carnețel. Eram chiar cap de listă. Am îndrugat o scuză și am plecat imediat. Profitori și ticăloși există din belșug și unii chiar trebuie numiți, ridiculizați, acuzați. Nu însă într-un mod nu mai puțin corupt decât personajele criticate. Fariseismul compromite adevărul.
Onomatopee japoneză pentru chicoteală.