O robie nouă
Orbecăim, nu mai știm cine suntem și ne lăsăm purtați spre desființare.
Tim Waltz, guvernatorul Democrat din Minnesota, a propus ca întreaga electricitate consumată de locuitorii acestui stat să nu mai conțină emisii de carbon până în 2040: să fie obținută numai din surse eoliene și solare, fără contribuții nici măcar din partea centralelor hidro sau nucleare. Un studiu realizat de Center of the American Experiment a calculat costul inițiativei și a ajuns la concluzia că un asemenea plan ar însemna o cheltuială suplimentară de 313 miliarde dolari, sau aproape 3900 dolari anual pentru fiecare familie. Chiar și așa rămâne o probabilitate semnificativă de pană de curent generală, timp de 55 ore în luna ianuarie. Beneficiul? Evitarea potențială a unei încălziri globale de 0,00096°C până în 2100.
Propunerea guvernatorului Waltz are slabe șanse de materializare, dar ilustrează o mentalitate veche și larg răspândită. Jürgen Trittin, ministru german al mediului în 2004, promitea că tranziția la surse de energie verde ca trifoiul va costa nu mai mult decât un euro lunar, sau prețul unui con de înghețată la acea vreme. Producția de electricitate din aceste surse a crescut considerabil între timp, astfel încât regenerabilele1 au ajuns la aproape 40% în 2021. Contribuția energiei nucleare a fost drastic redusă, de la 169,7 miliarde kWh în 2000 la 69,1 miliarde kWh în 2021, dar în schimb a crescut substanțial importul de gaz natural rusesc. Acum se arată că prețul pentru verde spoit generos este mai ridicat decât cel dedus prin aritmetica cafelelor2. Este nevoie și de reținere alimentară, întrucât „foamea nu ar trebui să fie abuzată ca argument de a face compromisuri referitoare la biodiversitate sau protecția climei”. Avertismentul lui Cem Özdemir, ministrul alimentației și agriculturii, este însoțit de îndemnul lui Klaus Müller, directorul agenției guvernamentale pentru supervizarea piețelor de electricitate, gaz, telecomunicații, poștă și căi ferate, care i-a încurajat pe concetățeni să renunțe la obiceiul dușurilor zilnice. Toți trei sunt politicieni ai partidului Verzilor.
Nu e numai Germania, întreaga Uniune Europeană a adoptat modelul penuriei benevole; astfel a devenit cel mai mare importator de energie din lume, la un cost de peste 350 miliarde euro anual pentru a acoperi 60% din necesar. Rezervele europene de gaze de șist sunt estimate ca fiind mai mari decât cele din SUA, dar guvernele de pe continent preferă să nu le extragă. Belgia ajută cum poate; tocmai a închis reactorul nuclear Doel 3 din Antwerp, urmează reactorul Tihange 2 la anul în februarie, iar restul vor fi scoase din uz până în 2025. Decizia de eliminare a energiei nucleare a fost luată în 2011, când centralele atomice furnizau peste jumătate din necesarul de electricitate al țării. Prețul energiei casnice s-a dublat față de anul trecut, 64%3 dintre locuitori se tem că nu vor mai putea achita facturile la electricitate, iar posibilitatea de substituire din surse verzi a producției anulate nu există. Cât de belgian, adică reprezentativ pentru interesele națiunii belgiene, mai este guvernul din Belgia? Sau din Germania, ori SUA? Decuplarea de interesele cetățenilor, paternalismul și impunerea propriilor preferințe au devenit o caracteristică tot mai pregnantă a clasei politice din Europa și Occident în general.
Pe de altă parte lumea nu a fost niciodată mai prosperă ca în prezent, iar ultimele două secole au consemnat o ascensiune fără precedent la scară istorică.
Venitul mediu global a crescut de la 3.300 dolari anual în 1950 la 14.574 în 2016. În timp ce populația a crescut de 3 ori în intervalul 1950-2016, venitul mediu a crescut de 4,4 ori. Rata de mortalitate infantilă a scăzut semnificativ chiar și pentru țările sărace; în Somalia era de 12,7% în 2017, de trei ori mai mare decât media pe glob, dar în 1800 această medie era de 43%. Scăderea mortalității infantile se corelează cu o creștere a speranței de viață. Ea era în medie 29 de ani în 1800, pe când în prezent a ajuns la 72,2 ani și în zone precum Japonia depășind 82 de ani. Perioada medie globală de școlarizare a unui copil era de sub un an în secolul XIX, iar în prezent se ridică la 8,4 ani; în Burkina Faso, una dintre cele mai sărace țări, a ajuns la 1,5 ani.
Toate datele socio-economice indică o îmbunătățire treptată și aparent permanentă a condiției umane. Chiar și mișcarea socialist-comunistă din secolul XIX și o bună parte a secolului XX a urmărit acest lucru, însă intenția originară de creștere a bunăstării generale a fost copleșită de rigiditate doctrinară și practică; o viziune egalitaristă a eșuat în tiranie și genocid. În deceniile recente însă a devenit din ce în ce mai clară tendința de regres intenționat. Pentru prima oară în istorie declinul civilizațional a devenit un obiectiv asumat.
Simptomele abundă. Am amintit de eliminarea bunăstării cu bisturiul energiei verzi, decurge din șarlatania climatică promovată asiduu în ultimii treizeci de ani. Reducerea suprafețelor agricole din Europa, războiul guvernului olandez împotriva fermierilor și înlocuirea vacii cu consumul de insecte provin din aceeași sursă. Favorizarea imigrației ilegale ca sursă de împrospătare demografică în detrimentul stimulării natalității locale aflată într-un declin prelung. Transformarea unei boli relativ ușor de combătut într-o ocazie de panică indusă și dictatură sanitară. Ideologizarea și înhămarea științei la căruța catastrofismului climatic și pandemic; s-au creat astfel precedente devenite firești pentru justificarea despotismului. Șubrezirea familiei, masculinitatea toxică și feminismul obez, glorificarea avortului, sexualizarea copiilor, bărbații gravizi, femeile cu penis și un duium de genuri. Universități preluate de Sturmbannführer woke, țarcuri digitale, presă slugarnică. O democrație în care numai unii au dreptul să câștige, altfel răsar din nou fascismul și nazismul. Derizoriul și urâtul transformate în muze artistice. Nu vei mai deține nimic și vei fi fericit.
Greu de crezut că toate acestea ar fi accidentale, prea multe năpaste deodată și niciun efort temeinic de îndreptare. Mai degrabă lumea occidentală s-a lăsat pătrunsă de un spirit al autodistrugerii. Se manifestă un crez al decăderii voite, într-o teleologie (doctrină potrivit căreia totul în lume a fost creat de Dumnezeu pentru a servi omului) inversată: creativitatea umană și mai ales valorile care o susțin trebuie suprimate deoarece nu servesc exclusiv stăpânitorilor lumești. Am devenit subiecții unei robii noi, tehnologice și informaționale.
Civilizații vechi au dispărut la confluența dintre demagogie, cinism și hedonism. A noastră a supraviețuit două războaie mondiale, dar motoarele ei s-au gripat pe parcursul celei mai lungi perioade de pace din memorie. Până și războiul s-a întors în Europa, parcă atras de spectrul degradării. Am intrat pe un teritoriu imprevizibil amorsat cu surprize fatale. Slăbiciunile noastre invită crize cărora cu greu le mai facem față, mai ales când vin împreună. Criza energetică și războiul din Ucraina se desfășoară simultan, iar în SUA inflația a ajuns la 9,1% în iunie și s-a împlinit deja condiția tehnică a unei recesiuni – două trimestre consecutive de creștere economică negativă. În viitor este loc de mai rău și acesta nu va întârzia să apară, iar reziliența noastră șubredă va fi aprig încercată. O civilizație este clădită de oameni încrezători în forța și destinul lor și se ofilește atunci când nimeni nu-și mai amintește crezul fondator. Acum străbatem drumul de la cetățeni la șerbi; oare îl vom mai parcurge înapoi?
Eolian, solar, biomasă, geotermal, deșeuri casnice, hidro.
Scuzați cacofonia, chiar dacă apare firească în context.
Conform unui sondaj de opinie recent.