Milităria woke
Peste o generație sau mai devreme, dacă lucrurile continuă astfel neabătut, nu va mai fi vreo militărie de dat jos din pod la nevoie.
Altădată erau onorate virtuți precum curajul, onestitatea, generozitatea, munca cinstită, sau atașamentul față de comunitate și neam. Venerarea lor a însoțit istoria umană, dar de ieri-alaltăieri s-au perimat și în locul lor au fost instalate incluziunea și diversitatea. Acestea au devenit cele mai înalte repere după care este judecată acum o persoană sau întreprindere. La prima vedere par două categorii foarte democratice, la care poate accede oricine indiferent de statut social, venituri sau avere, rasă, orientare sexuală, etc. Dar nu este așa; panteonul incluziunii și diversității este în realitate rezervat numai celor de o anumită paloare epidermică sau de gen, conform unor criterii discriminatorii stricte (genul fiind el însuși o suprastructură inventată pentru eliberarea omului de sub oprimarea sexualității binare a naturii; o formă de emancipare, cum ar veni). Cavaleri ai justiției sociale, sau gloate de linșaj mediatic – depinde din ce direcție priviți – se ocupă în teren de administrarea celor două virtuți și din ce în ce mai multe instituții vin în întâmpinarea așteptărilor de conformare. Milităria, o ocupație imemorială, s-a debarasat de inerție și face eforturi remarcabile.
Guvernul canadian studiază cum să facă armata mai incluzivă prin acordarea permisiunii de a purta părul vopsit sau în diverse coafuri imaginative, unghii false sau colorate după plac, tatuaje vizibile și varii accesorii de împodobire capilară. Pentru toate sexele și genurile, evident.
În cadrul NATO funcționează și „Grupul de lucru pentru echilibrul de gen și diversitate”, înființat în 2002 cu scopul de a superviza lărgirea incluziunii și diversității. Grupul produce anual un raport de activitate1 amănunțit, în care este analizat progresul organizației din perspectiva acestor indicatori. NATO a făcut un important salt înainte în martie 2021, când cartierul general a găzduit prima conferință internă cu tema „Perspectivele LGBTQ+ la locul de muncă”. Evenimentul a reunit aproximativ 130 de participanți din personalul civil și militar, precum și delegații naționale pentru a discuta despre experiențele și dificultățile persoanelor LGBTQ+ la locul de muncă. Mesajul secretarului general Jens Stoltenberg – „Diversitatea și incluziunea se află în centrul a ceea ce suntem și facem” – a fost întâmpinat cu entuziasm de către delegații din sală și toți adversarii din teren.
Incluziunea NATO să fie lărgită mai mult, susține „Centrul de analiză a politicilor europene”, un think-tank din Washington, DC. Agenda organizației ar trebui să cuprindă și lupta neprecupețită împotriva încălzirii globale, deoarece „topirea gheții și creșterea nivelului oceanelor pot afecta accesul la și activitățile din jurul bazelor navale aliate, cum ar fi Norfolk”. De aceea siguranța climatică trebuie să devină un obiectiv strategic major al NATO.
1 martie 2021 – NATO își face reclamă cu o producție video care celebrează „diversitatea” și „diferențele care ne fac mai puternici”. Toată lumea se hlizește feciorelnic sau mai apăsat, iar Mircea Geoană se încadrează perfect în atmosfera generală de veselie tâmpă.
Urmează un colaj de trei reclame ale forțelor armate din Rusia, China și SUA, tot din 2021, concepute cu scopul de a stimula interesul tinerilor să se înroleze. Rusia și China pun accentul pe disciplină, forță fizică și dedicație. Reclama americană bifează apăsat rubricile diversității și incluziunii și în cele din urmă creionează în mod convingător portretul unei armate de pămpălăi.
Toate aceste adaptări la agenda woke nu au afectat încă, în mod semnificativ, capacitatea de luptă a armatelor occidentale. Însă peste o generație sau mai devreme, dacă lucrurile continuă astfel neabătut, nu va mai fi vreo militărie de dat jos din pod la nevoie. Doar niște pantofi cu tocuri uzate și un ruj pe terminate.