Din Rusia cu afecțiune

Putin în rolul lui James Bond, apărând Rusia oprimată.

Iată cele mai populare justificări din mentalul echidistant referitoare la războiul din Ucraina:

• Occidentul e de vină, iar Rusia mai deloc. Rusia, de atâta timp nedreptățită și ațâțată încât nu mai avea alternativă, a fost nevoită să pornească invazia legitimă a țării vecine.

• Zelenski este un nesuferit.

• Ucraina este o țară coruptă.

• Ucraina este o țară nazistă, iar Rusia o purifică.

Prima justificare se referă la o presupusă marginalizare sistematică și pe nedrept a Rusiei din comunitatea internațională. Însă în anii 1990 numeroși înalți demnitari americani, printre care și fostul secretar de stat James Baker, au susținut includerea Rusiei în NATO, considerând-o un câștig pentru ambele părți. Un document intern din 1993 al departamentului de stat propunea admiterea Rusiei și Ucrainei în NATO, nu mai târziu de 2005. În 1994 NATO a creat programul numit „Parteneriatul pentru pace”, cu scopul de a încuraja cooperarea militară dintre țările europene membre și cele dinafara NATO. Programul urmărea sporirea încrederii reciproce, iar Rusia și Ucraina au aderat de la bun început. În 1995 Rusia a trimis chiar o brigadă în Serbia, sub comandă NATO. În 1997 a fost semnat „Actul fondator dintre NATO și Rusia”, o inițiativă comună specificând căi concrete de cooperare. În 2002 a luat ființă „Consiliul NATO-Rusia”, organism de consultare reciprocă în cadrul căruia țări membre NATO și Rusia au adresat împreună, ca parteneri egali, chestiuni de securitate colectivă.

În 2012 Uniunea Europeană a importat energie din Rusia în valoare de 157 miliarde euro. Nouă ani mai târziu Uniunea a ajuns să importe din Rusia 40% din necesarul de gaz natural, iar peste un sfert din importurile de petrol au provenit din aceeași sursă. În 2010 Franța a încheiat un contract pentru livrarea către Rusia a două nave de război din categoria Mistral. Rusia a plătit 893 milioane euro în avans, cele două vase au fost construite și totul ar fi mers strună dacă nu ar fi intervenit NATO în 2014, după ocuparea peninsulei Crimea, solicitând Franței să anuleze contractul¹. Investițiile germane în Rusia au atins în 2018 un nivel record de 3,7 miliarde dolari. Fondurile de pensii olandeze au cel puțin 2,5 miliarde euro investite în firme și obligațiuni de stat rusești. Despre ce fel de nedreptățiri și marginalizare sistematică a Rusiei vorbim?

După căderea comunismului Rusia a fost invitată, stimulată și promovată ca partener major de afaceri; i-a fost oferită o cooperare avantajoasă în toate domeniile, dar a preferat izolarea și conflictul. Răcirea NATO s-a produs după 2010 și s-a permanentizat în 2014, cu ocazia invaziei din Crimea. Calitatea de membru sau adversar al acestei organizații depinde de angajamentul unei țări în favoarea democrației, libertăților individuale și a statului de drept. Uniunea Europeană și majoritatea țărilor membre au continuat nestingherite idila cu Rusia până la invazia din prezent. În cele din urmă Rusia poartă responsabilitatea principală pentru eșecul racordării sale la Occident. Stabilimentul militar, captiv mentalității din perioada Războiului Rece, este un factor. Al doilea îl reprezintă însuși Putin, om al sistemului sovietic și nostalgic după „gloria” fostei URSS. Soarta lui Alexander Litvinenko, Paul Klebnikov, Annei Politkovskaya, Nataliei Estemirova și altor victime ilustrează metoda preferată de tranșare a disputelor cu criticii săi. Pasul de la asasinat la invazie militară este perfect rezonabil atunci când ai mijloacele necesare și o desăvârșită lipsă de scrupule.

A doua justificare elevează lipsa de șarm a unui președinte (cel ucrainean) la motiv de casus belli; în acest caz și România merită să fie invadată de o largă coaliție internațională. A treia justificare reprezintă un truism pentru întreg estul european, unde Rusia este cel puțin la fel de coruptă ca toate celelalte țări din regiune. Din nou, conform unui asemenea criteriu și noi binemerităm o invazie.

Să vorbim acum despre a patra justificare: Ucraina, țară nazistă. Acuzația, lansată de Putin, este absurdă. Un sondaj realizat în 2018 de institutul Pew a arătat că Ucraina este cea mai puțin antisemită țară din estul Europei: doar 5% din populația adultă nu își doresc concetățeni evrei, față de 14% în Rusia. Apoi care este atracția față de nazism a partidelor politice și forțelor armate? Coaliția partidelor naționaliste și mai mult sau mai puțin extremiste formată în 2019 în jurul partidului Svoboda a obținut 2,15% din voturile exprimate cu ocazia alegerilor parlamentare din acel an. Acest rezultat i-a permis să trimită un reprezentant în parlamentul format din 450 de deputați. Din coaliție a făcut parte și partidul Alianța Națională (National Corps), format în 2016 și asociat de comentatori cu regimentul Azov, la rândul său constituit în 2014. Prima acțiune militară s-a produs în iunie 2014, când regimentul a eliberat orașul Mariupol de sub ocupația forțelor rusești și a separatiștilor pro-ruși. Inițial a funcționat ca o formațiune de voluntari înafara forțelor armate regulate, fiind încorporat în Garda Națională în noiembrie 2014. A atras atenția mai ales datorită înclinațiilor filo-naziste ale unora dintre membri și siglei „Wolfsangel”, folosită de unități Waffen-SS în al doilea război mondial. Reportajul realizat de USA Today în 2015 îl menționează pe Andrii Diacenko, un purtător de cuvânt, estimând numărul membrilor cu simpatii naziste între 10% și 20%. Regimentul Azov este format din 900-2500 de combatanți, dintr-un contingent național de 200.000. Din regiment fac parte și numeroși vorbitori de limbă rusă, tătari din Crimea și evrei. Andrei Bilețki, liderul Alianței Naționale, a jucat un rol important în crearea regimentului Azov și l-a condus pentru câteva luni în 2014, dar de atunci nu mai are influență. Ministerul de interne, de care aparține Garda Națională, nu permite militarilor din subordine niciun fel de afilieri politice. Liantul care îi unește pe toți membrii regimentului Azov nu este ideologia neo-nazistă, ci dezgustul față de Rusia.

Un reportaj ABC News din 2007 estimează că în Rusia se află între 50.000 și 70.000 de neo-naziști. Articolul din Wikipedia care ține socoteala organizațiilor neo-naziste din lume enumeră 21 în Rusia și 5 în Ucraina. Forțele militare rusești includ grupul Wagner – numit astfel nu în semn de apreciere a compozitorului german, ci evocând aprecierea elitelor naziste față de acesta – o unitate de mercenari care la sfârșitul lui 2017 număra 6000 de membri. Mercenari Wagner au fost trimiși în misiune în numeroase țări africane (Sudan, Republica Centrafricană, Madagascar, Libia și Mozambic) în perioada 2017-2019, iar abuzurile împotriva populației civile din Republica Centrafricană au fost documentate într-un articol din ziarul The Sun. Mercenarii Wagner au mai fost trimiși de Putin în Siria și de două ori în Ucraina: prima oară în 2014-2015 cu ocazia ocupării Crimeei și de partea separatiștilor ruși din zona Donbas, iar a doua oară cu ocazia invaziei din prezent. Wagner include și Grupul Operativ Rusici, descris ca unitate de recunoaștere, sabotaj și asalt. Rusici a fost înființat de Ian Petrovsky, emigrant rus în Norvegia care în 2014 s-a alăturat separatiștilor din Donbas și apoi deportat în 2016: „Întotdeauna m-am străduit pentru ceva mai mult, astfel încât oamenii să mă asculte, să mă urmeze în căutarea idealului rusesc. Iar idealul rusesc este foarte simplu: să aducă lumină și pace în această lume.”

În istoria secoului trecut au existat trei instanțe apocaliptice de eliminare premeditată a unor întregi populații: Holocaustul, genocidul armean efectuat de turci în primul război mondial și Holodomorul, înfometarea ucrainenilor ordonată de Stalin. Colectivizarea forțată a agriculturii începuse în 1929, însă opoziția țăranilor și a numeroase cadre de partid ucrainene risca să deraieze întregul proces. În perioada 1932-1933 au fost luate măsuri de pedepsire colectivă: întregi sate și orașe au fost împiedicate să se aprovizioneze cu alimente și ucrainenilor li s-a interzis să părăsească Ucraina în căutare de hrană. Cu toate acestea cotele obligatorii de cereale și alte produse agricole au crescut, punându-i pe țărani într-o situație imposibilă, iar miliția sovietică a intervenit prin raiduri de pedeapsă și jaf al gospodăriilor. Înfometarea a fost acompaniată de un asalt mai larg asupra identității ucrainene. Se estimează că au fost exterminați cel puțin 3,9 milioane de ucraineni, însă atrocitățile săvârșite de ruși au fost mușamalizate timp de decenii. Poate că mai ales din acest motiv sunt ucrainenii atât de înverșunați împotriva invaziei rusești de acum, nu datorită unor nostalgii naziste sau din orgoliul de păpuși globaliste ahtiate după 15 minute de faimă pe fluxurile de știri. Pentru ucraineni este o luptă pentru supraviețuire.

În încarnarea ei țaristă Rusia a fost o autocrație cultivând subdezvoltarea economică și socială, sărăcie pentru marea majoritate și o minoritate virulentă de nihiliști, anarhiști și revoluționari. În încarnarea ei comunistă Rusia a fost o ciumă pentru omenire. În încarnarea ei putinistă Rusia este o corcitură șchioapă între primele două, cu o infuzie considerabilă de fanatism și misticism ortodox. Occidentul a fost și el violent, crud, nepăsător față de proprii săraci și dezmoșteniți, imperialist, dar întreg parcursul din Evul Mediu până recent a fost unul de perfecționare și emancipare în toate domeniile de activitate umană. Ultimele decenii au consemnat însă un declin accelerat care bineînțeles că nu ne lasă indiferenți. Uniunea Europeană s-a transformat într-un hegemon al națiunilor europene, anti-creștin, antidemocratic și din ce în ce mai mult o clonă a vechiului URSS. SUA a devenit sursa celor mai otrăvitoare mode și practici culturale, culminând în prezent cu un președinte ramolit, o clasă administrativă înregimentată politic, o presă mincinoasă și partizană și un conglomerat tehnologic insidios și manipulator. Lumea occidentală este la răscruce, dar te include și pe tine; nu este formată doar din președinți, prim-miniștri, experți, organizații elitiste și uniuni corupte. Tu faci parte din cea mai largă adunare constituantă, singura capabilă să pună capăt acestei degradări aparent nesfârșite și chiar să întoarcă valul. Dar în primul rând nu te lăsa descurajat și amăgit. Refugiul într-o demolare a Occidentului servește Rusiei. Cinismul este un simptom al orbirii sufletului și al capitulării.

1. Vasele au fost în cele din urmă vândute Egiptului.