Conservatorism naționalist
În SUA a luat ființă o mișcare social-politică numită National Conservatism. Articolul de față prezintă motivația și intențiile acestei mișcări.
În SUA a luat ființă o mișcare social-politică numită National Conservatism1, care găsește inspirație în politicile guvernelor de la Budapesta și Varșovia și care își propune să actualizeze tradiția conservatoare americană pentru era woke. A doua conferință națională s-a ținut în această toamnă, iar printre vorbitorii invitați s-au numărat senatorii Ted Cruz, Marco Rubio, Josh Hawley și intelectuali ca Peter Thiel, Michael Anton, Patrick Deneen, Rod Dreher, Ayaan Hirsi Ali, Mary Eberstadt, David Goldman, Douglas Murray și Yoram Hazony.
Vorbitorii au abordat subiecte variate, de la Teoria Critică Rasială până la amenințarea pentru democrație reprezentată de marile firme de tehnologie digitală, dar au predominat câteva teme unificatoare:
Familia reprezintă fundamentul oricărei civilizații, iar erodarea acestei instituții trebuie neapărat oprită.
O colectivitate umană largă precum națiunea își pierde coerența și se fragmentează în triburi antagonice în lipsa unor valori transcendente, unificatoare, precum cele izvorâte din tradiția iudeo-creștină.
Naționalismul, care nu trebuie confundat sau asimilat cu vreo formă de șovinism sau militarism, este preferabil globalismului.
Războiul cultural al ultimelor decenii a fost pierdut. Acum se pune problema dacă această situație rămâne permanentă. Există două alternative: retragerea și conservarea tradiției creștine și occidentale în rețele periferice – așa cum propune Rod Dreher în cartea sa „Opțiunea Benedict” – sau contraofensiva. Conservatorismul naționalist susține a doua variantă – însuși Rod Dreher, participant la conferința din această toamnă, se arată atras de alternativă.
Yoram Hazony, filozof și cărturar israelian, este teoreticianul ad-hoc al mișcării. Hazony susține că vechiul principiu de funcționare al alianței dintre conservatori și liberali, adoptat și popularizat de William Buckley Jr. imediat după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, a devenit neputincios. Fuzionismul lui Buckley are la bază o îngemănare între liberalism în sfera publică și conservatorism în sfera privată. Dezvoltat ca antidot la amenințarea reprezentată de Uniunea Sovietică, fuzionismul accentuează libertatea individuală, ca principiu definitoriu al Occidentului democratic, în contrast cu negarea ei, caracteristică rațiunii de a fi a comunismului. Prioritizarea libertății individuale, utilă pentru menținerea alianței, a contribuit însă la marginalizarea din spațiul public a altor elemente constitutive ale civilizației occidentale, precum familia tradițională, educarea copiilor conform preferințelor parentale, sau practicarea deschisă, fără teamă de represalii, a creștinismului sau iudaismului.
În numele libertății individuale și a nediscriminării s-a impus acceptarea oficială a căsătoriei între persoane de același sex și adopția de copii pentru astfel de cupluri, s-a instituit predarea transgenderismului și a Teoriei Critice Rasiale în școlile publice și cofetari creștini din statele Colorado și Oregon au fost sever amendați de autoritățile locale pentru refuzul de a furniza torturi de nuntă unor cupluri homosexuale2. Liberalismul s-a aliat cu Stânga în privința unor chestiuni primare, cum ar fi cetățenia și națiunea. Dreptul acordat oricui de a imigra, de a se stabili oriunde și de a primi în mod automat accesul la facilități rezervate în mod normal cetățeanului, încălcând astfel suveranitatea reprezentată de granițele unui stat, îi deposedează pe cetățenii existenți de o pârghie de control elementară asupra destinului națiunii din care fac parte.
Elevarea principiului libertății personale la rang de valoare absolută și aplicarea sa discreționară au avut drept efect definirea „binelui comun”, al interesului național, în conformitate cu interesele elitelor și împotriva majorității. R. R. Reno3 indică nepotrivirea crescândă dintre „eu” și „noi” drept sursă a declinului american și occidental. Redescoperirea ideii de „noi” presupune echilibrarea eului cu simțul datoriei, al responsabilității față de comunitate de la nivel intim la cel mai înalt nivel de loialitate, de la familie până la patrie. În acest scop Hazony propune nu numai susținere din partea intelectualilor4, ci și acțiune socială și politică, ultima sub forma adoptării unor acte normative și dispoziții la nivel local și federal care să exprime în mod concret voința majorității. Interesul național există și trebuie recuperat de individ, pentru ca noțiunea de cetățenie să nu-și piardă complet sensul. „Ar trebui oare ca statele și guvernul federal să prevină în mod activ predarea ideologiei neo-marxiste în școli și inculcarea ei în mediul de afaceri și în armată?”. Răspunsul, pentru Hazony, este „da” și „acum”.
Adepții americani ai conservatorismului naționalist se inspiră din victoria categorică a candidaților Republicani în alegerile recente din statul Virginia, când alegătorii locali i-au penalizat pe Democrați pentru aroganța de a impune un sistem școlar aservit ideologiei critice rasiale (CRT)5 și din exemplul extern al conducerilor din Ungaria și Polonia, unde partidele aflate la guvernare nu se sfiesc să apere interesul național, al majorității cetățenilor, în fața delegitimizării și demonizării practicate de Uniunea Europeană.
Rod Dreher vorbește despre experiența sa din vară, în Ungaria, și cum este aplicabilă realităților americane:
Yoram Hazony expune principiile conservatorismului naționalist:
P.S.
Florin Cojocariu propune sintagma „conservatorism patriotic” drept mai potrivită pentru substanța acestei mișcări.
Se poate traduce prin conservatorism național sau naționalist. A doua variantă oferă o momeală facilă pentru detractori, dar sensul asumat de adepții mișcării se referă „la partizan al unității neamului”. Bineînțeles că pentru unii însuși cuvântul neam miroase urât, iar asociat cu unitate provoacă alergie. Astfel de sensibilități sunt ofensate din principiu.
Curtea Supremă a SUA a dat câștig de cauză celor acuzați la nivel local, sau a trimis cazurile către curți inferioare, pentru rejudecare.
Russell Ronald Reno III, cunoscut drept R. R. Reno, este editor al revistei conservatoare First Things. A fost profesor de teologie și etică la Universitatea Creighton.
Se urmărește de asemenea o alianță ca în perioada postbelică, între conservatori, liberali și libertarieni, posibilă însă numai în măsura în care reprezentanții ultimelor două categorii, chiar dacă atei, realizează importanța creștinismului pentru civilizația occidentală.
Punctul de cotitură a fost declarația guvernatorului Democrat Terry McAuliffe: „Nu cred că părinții ar trebui să le spună școlilor ce anume să predea.” Atunci noi ce suntem, doar animale de prăsilă?, s-au întrebat părinții revoltați de aroganța Democraților.