TRADUCERE - Carieristă, independentă, idealistă

Numeroase femei privesc bărbatul ca animal de companie sau partener sexual tranzitoriu. Ele s-au dedicat eliberării de sub patriarhat și propășirii unei lumi mai nevrotice.

Felul în care femeile nemăritate woke transformă SUA

Mamele devotate lasă loc femeilor nemăritate woke ca unul dintre cele mai puternice blocuri de votanți din politica americană.

Femeile nemăritate fără copii se îndreaptă către Partidul Democrat de câțiva ani dar, după felul în care au stopat valul Republican pronosticat, alegerile midterm din 2022 au reprezentat probabil ieșirea lor din anonimat. În timp ce bărbații însurați, femeile în general și bărbații neînsurați au preferat partidul Republican, sondajele CNN după votare arată că 68% dintre femeile nemăritate i-au preferat pe Democrați.

Decizia din august a Curții Supreme de anulare a verdictului Roe vs. Wade a fost cu siguranță un factor special pentru aceste alegeri, dar tendințele pe termen mai lung arată că femeile singure, fără copii, se alătură afro-americanilor în cel mai fiabil grup de susținători ai partidului Democrat.

Puterea lor crește datorită tendințelor demografice. Numărul femeilor necăsătorite a crescut de la aproximativ 20% în 1950 la mai mult de 30% în 2022, în timp ce procentul femeilor căsătorite a scăzut de la aproape 70% în 1950 la sub 50% în prezent. Pe ansamblu procentul gospodăriilor alcătuite din persoane căsătorite fără copii a scăzut de la 37% în 1976 la 21% în prezent.

O nouă analiză a Institutului pentru Studiul Familiei asupra datelor recensământului din 2020 a constatat că una din șase femei nu procrează până la sfârșitul anilor fertili, față de una din 10 în 1990. Numărul de femei adulte nemăritate se ridică acum la aproximativ 42 de milioane, comparabil cu blocul electoral cheie afro-american (46 de milioane) și în același timp este considerabil mai mare decât grupuri cheie precum membrii sindicatelor (14 milioane) sau studenții (20 milioane).

Centrul de Cercetare Pew a remarcat în 2019 că din 1960 numărul gospodăriilor americane formate dintr-o singură persoană crescuse de la 13% la 27%. Femeile în special nu sunt dornice să-și găsească un partener. Pew a descoperit recent că „bărbații sunt mult mai înclinați decât femeile să participe la piața întâlnirilor matrimoniale: 61% dintre bărbații singuri spun că în prezent caută o relație sau întâlniri, comparativ cu 38% dintre femeile singure”.

Lipsa de partener este în prezent mult mai puțin stigmatizantă. Femeile singure de astăzi au numeroase modele impresionante de femei neatașate, fără copii, care s-au realizat pe cont propriu – cum ar fi Taylor Swift și o mare parte din echipa de fotbal feminin a SUA.

Acest fenomen nu se limitează la Statele Unite. Rata căsătoriilor și a natalității a scăzut în mare parte din lume, inclusiv în Europa și Japonia. Scriind în publicația britanică The Guardian, editorialista Emma John a observat: „A trăi de una singură nu mai poate fi ceva de luat în derâdere. A nu te căsători niciodată sau a nu avea un partener pe termen lung sunt lucruri văzute din ce în ce mai mult ca alegeri valide.”

Creșterea acestui segment electoral este una dintre marile povești nespuse din politica americană. Diferite față de femeile divorțate sau văduve, aceste votante în mare parte din generația Z și milenială împărtășesc un sentiment de identitate colectivă și o ideologie progresistă care le deosebește de femeile în vârstă. Trăind în centre urbane și susținând politici progresiste, ele sunt o forță motrice în cadrul Partidului Democrat și o cauză a orientării națiunii către stânga.

Atitudinile femeilor nemăritate le deosebesc cel mai mult de ceilalți alegători. Un sondaj efectuat de American Enterprise Institute (AEI) arată că bărbații și femeile căsătorite sunt mult mai susceptibili să creadă, comparativ cu femeile necăsătorite, că femeile sunt în general bine tratate, sau de la egal la egal. Pe măsură ce cresc în număr, tinerele femei singure și nemulțumite își dezvoltă o conștiință de grup. Aproape două treimi dintre femeile sub 30 de ani, de exemplu, văd ce se întâmplă cu alte femei ca fiind esențial pentru propria lor viață. În rândul femeilor de peste 50 de ani această mentalitate descrește la mai puțin de jumătate.

Un factor cheie al acestor atitudini pot fi universitățile, unde ideologia feministă deține adesea o influență puternică. Femeile predomină acum în campusurile universitare. La sfârșitul anilor 1960 ele reprezentau aproximativ 39% dintre absolvenții de facultate, iar acum sunt aproximativ 59%. Procentul de profesoare cu normă întreagă a crescut dramatic; la nivel de profesor titular procentul a crescut cu aproximativ o treime.

Femeile obțin acum peste jumătate din diplomele avansate, nu numai în educație, ci și în științele medicale și fac progrese mari în inginerie și drept. Odată cu această creștere agenda feministă a devenit din ce în ce mai pregnantă în colegii. Potrivit Centrului Național de Statistică a Educației numărul de diplome pentru studiile feministe și de gen în Statele Unite a crescut cu peste 300% din 1990, iar în 2015 au fost acordate peste 2.000 diplome.

Atitudinile anti-familie au devenit mai pronunțate în timpul recent. „Studiile queer” pledează adesea pentru înlocuirea „familiei nucleare” cu o formă de creștere colectivizată a copiilor. Grupuri progresiste precum Black Lives Matter și-au transformat opoziția față de familia nucleară într-o parte a platformei lor de bază, chiar dacă dovezile arată că destrămarea familiei i-a afectat cel mai mult pe băieții afro-americani.

Așa cum a remarcat sociologul Daniel Bell cu o jumătate de secol în urmă în „The Coming of the Post-Industrial Society”, asistăm la un nou tip de individualism, decuplat de religie și familie, ceva ce transformă fundamental bazele culturii clasei de mijloc.

Există o divergență economică clară între femeile căsătorite și cele necăsătorite, dacă nu din alt motiv decât din acela că două venituri oferă mai multe resurse și existența copiiilor favorizează cerințe diferite. Potrivit Centrului pentru Politică există o mulțime de cupluri care locuiesc în regim de chiriași și persoane necăsătorite care dețin o casă, dar persoanele căsătorite reprezintă 77% dintre toți proprietarii de locuințe. Femeile căsătorite tind de asemenea să se descurce mult mai bine din punct de vedere profesional și economic iar rata lor de căsătorie a rămas constantă, în timp ce numărul acelora fără soți a scăzut cu 15% în ultimele patru decenii, notează Brookings Institution. Gospodăriile monoparentale, observă ei, se descurcă mult mai rău.

Această realitate economică are un impact asupra opțiunilor politice. Nefăcând parte dintr-o unitate economică familială, femeile necăsătorite tind să caute ajutor din partea statului, fie sub formă de subvenții pentru chirie sau de transferuri directe. Recomandarea președinților Democrați, așa cum este reflectată în „Viața Juliei” a lui Barack Obama și „Viața Lindei” a lui Joe Biden – narațiuni care promovează statul asistențial din leagăn până la moarte - este orientată către femeile care nu se căsătoresc niciodată și ale căror nevoi ocazionale de a crește un copil nu sunt soluționate de resursele din familie, ci de transferurile bănești din partea statului.

O femeie din șase ajunge la sfârșitul anilor de fertilitate fără să nască

Femeile nemăritate tind să fie de asemenea angajate masiv în „profesii de ajutorare” precum îngrijirea medicală și învățământul, domenii în expansiune, în timp ce multe locuri de muncă tradițional masculine au dispărut, în special în producție, construcții și transport. Pe când impozitele mari și reglementările ridică probleme în economia generală, femeile predomină în domeniile care beneficiază de fapt de mai multe cheltuieli guvernamentale. Acestea includ acum profesia medicală care a înclinat cândva spre GOP; asistenții medicali și medicii sunt acum predominant Democrați. Pe de altă parte profesiile predominant masculine, cum ar fi inginerii, zidarii și ofițerii de poliție tind către GOP.

Aceste diferențe apar și în reacțiile la adresa politicilor educaționale de Stânga, reprezentate de programe precum “Drag Queen Story Hour” pentru elevii din ciclul mediu și liceal. Părinții s-au situat în fruntea mișcărilor de înlocuire a membrilor consiliilor școlare progresiste, din Virginia până în California.

Diviziunile dintre femeile căsătorite și cele necăsătorite sunt întărite și amplificate de diviziunile geografice din țară, pe măsură ce americanii se stabilesc din ce în ce mai mult în comunități distincte de indivizi care împărtășesc aceleași valori. Centrele urbane, de exemplu, sunt deosebit de prietenoase față de celibatari. Practic în toate așezările cu venituri ridicate densitatea mare din prezent se traduce aproape întotdeauna în rate scăzute de fertilitate, în frunte cu San Francisco, Los Angeles, Austin și Boston.

Conform datelor furnizate de American Community Survey gospodăriile formate din persoane necăsătorite constituiau în 2019 aproape 50% din toate gospodăriile aflate în nuclee urbane precum Manhattan. Și pe măsură ce tot mai multe companii și întreprinderi culturale se îndepărtează de centrele urbane și devin mai diverse și atractive pentru familii, oferind multiple facilități, polarizarea dintre orașe, cu rezidenți exclusiviști, de stânga, și restul națiunii poate crește.

Chiar și femeile căsătorite din nord-est sunt conservatoare, conform datelor recente ale AEI. Acest decalaj se lărgește în sud și Midwest. Însă cele mai mari diferențe apar în ce privește tipul de comunități. Femeile căsătorite din mediul urban sunt împărțite în mod egal între conservatoare și liberale, dar dintre femeile necăsătorite doar 18% sunt conservatoare, iar 44% liberale (restul se identifică drept moderate sau refuză să spună).

În suburbii, câmp de luptă politică cheie, 35% dintre femeile căsătorite sunt conservatoare și 22% liberale. Dintre femeile necăsătorite 23% sunt conservatoare și 34% sunt liberale. În zonele rurale 42% dintre femeile căsătorite sunt conservatoare, comparativ cu 14% liberale, în timp ce divizarea este egală în rândurile femeilor necăsătorite.

În viitorul apropiat politica americană, atât la nivel național cât și local, ar putea influența gradul în care populația rămâne celibatară și de asemenea dacă decide să procreeze. Deocamdată demografia pe termen scurt îi favorizează pe Democrați. Căsătoriile au atins cel mai mic nivel în istoria Americii, iar natalitatea rămâne scăzută. Cu cât americanii rămân necăsătoriți mai mult timp și poate nu se căsătoresc niciodată, cu atât perspectivele vor fi mai bune pentru Democrați.

Elementul imprevizibil poate fi vârsta, în special dacă se mențin tiparele istorice și femeile, asemenea bărbaților, tind să devină conservatoare pe măsură ce înaintează în vârstă. Acest lucru este greu de apreciat deoarece evoluția istorică s-a produs de obicei în contextul căsătoriei și al maternității. Mai ales femeile necăsătorite își pot păstra ideologia juvenilă pentru o perioadă mult mai lungă timp decât cele ale căror vieți sunt transformate de căsătorie și creșterea copiilor.

În special unele femei îmbrățișează celibatul nu doar ca un stil de viață, ci drept șansă de a redefini rolul femeii în societate. Autoarea Rebecca Traister, ea însăși căsătorită și cu copii, a urmărit această mișcare, numind-o „o răsturnare radicală, o re-evaluare națională cu implicații sociale și politice masive... o revizuire de ansamblu a ceea ce ar putea presupune viața feminină”.

„Asistăm la stabilirea ca normă, nu aberație, a vârstei adulte independente la femei” adaugă ea „și la crearea unei populații complet noi: femei adulte care nu mai sunt dependente sau definite din punct de vedere economic, social, sexual sau reproductiv de bărbații cu care se căsătoresc.”

În cele din urmă rămâne întrebarea ce fel de societate își doresc americanii. Din punct de vedere istoric aici, în SUA și în alte părți, perspectiva familiei a fost în general predominantă și strâns legată de sensul unei organizări politice comune. Dar, pe măsură ce țara se schimbă și devine din ce în ce mai celibatară și influențată de femei, este posibil ca modelul istoric să fie contestat și substanțial modificat.

Joel Kotkin, Samuel J. Abrams

În original . . . .   How ‘single woke females’ are reshaping the US

De ce femeile americane au devenit inabordabile

„Nici nu mai vreau să merg la vreo întâlnire romantică. Au devenit niște corvezi.” Așa mi-a spus săptămâna aceasta pacientul meu de douăzeci și patru de ani. Aud acest lucru frecvent, de la tot felul de bărbați. Îl aud în baruri, la conferințe profesionale, la cafeaua de prânz. Îl aud pentru că femeile americane au devenit inabordabile.

Femeile americane de astăzi suferă de o combinație de patologie emoțională și de caracter care le fac incapabile să devină partenere romantice pentru bărbați. Pe partea emoțională sunt furioase, nerăbdătoare și dereglate. Bărbații găsesc compania lor obositoare și deloc plăcută. Pe lângă emoțiile lor dezagreabile, bărbații trebuie să se confrunte și cu trăsăturile lor toxice de personalitate: narcisism, ingratitudine și o atitudine dominatoare și aproape constant critică. Femeile americane abordează întâlnirile romantice ca și cum ar fi misiuni de anchetă, cu un grad de aroganță care nu poate proveni decât dintr-o absență profundă a conștientizării de sine. Nu au idee care este rolul lor într-o întâlnire, sau cum să-l susțină în mod corespunzător pe bărbatul care preia inițiativa. Acționează mai degrabă ca sabotoare decât ca facilitatoare. Majoritatea bărbaților s-au săturat de asta.

Cu siguranță deficiențele bărbaților joacă propriul lor rol în dezastrul întâlnirilor romantice din America de astăzi. Am scris pe larg despre aceste eșecuri aici¹ și în prima mea carte intitulată “Statele Unite ale fricii”. Masculinitatea este în declin în Occident; întâlnirile romantice nu pot fi fructuoase în lipsa ei. Potrivit lui Jack Donovan, autorul cărții “The Way of Men“, tăria, curajul, măiestria și onoarea sunt trăsăturile esențiale ale masculinității și puțini bărbați le manifestă în prezent. Însă la fel de puține femei manifestă trăsăturile esențiale ale feminității. Pentru a găsi o femeie dezirabilă un bărbat nu cere nimic mai mult decât ca ea să fie drăguță, lipsită de griji și fermecătoare, explică Donovan. Femeile americane de astăzi nu pot satisface nici măcar această așteptare.

Nu cu mult timp în urmă am luat cina la un restaurant din Westwood, lângă campusul universitar UCLA. Fiecare client părea a fi student. Am observat un grup de fete trecând pe lângă mine după ce s-au ridicat de la masă. Toate arătau la și erau îmbrăcate la fel: tricouri supradimensionate, blugi largi, păr necoafat, fără machiaj. Păreau a fi băieți prost îmbrăcați. M-am întors către femeia care mă însoțea și am comentat: „Nu arată deloc atrăgătoare.” Ea a răspuns: „Aceasta e moda acum. Nu cred că încearcă să depună vreun efort de a arată atractiv.” Observând restul tinerelor din jurul meu am văzut că avea dreptate. Majoritatea celorlalte semănau cu primele. Aspectul exterior nu este însă singurul mod în care femeile americane se străduiesc să nu fie atractive.

Femeia americană tipică de astăzi pune în circulație drepturi nelimitate, preconizează competitivitate nemiloasă și incontinență emoțională avansată, lucruri care fac îl împiedică pe bărbat să o tolereze, cu atât mai puțin să se bucure de compania ei. Un videoclip recent de pe Instagram, care a devenit viral, arată un bărbat francez mergând pe străzile din Los Angeles explicând cum tocmai plecase de la prima sa întâlnire la un restaurant cu o femeie din zonă, după ce a observat că lista ei de restricții și preferințe alimentare au eliminat aproape toate opțiunile din meniu. Au revoir Jennifer, a conchis el. O americancă rezidentă în Rusia s-a plâns în mod repetat pe rețelele de socializare după ce nu a reușit să ajungă la o a doua întâlnire cu niciun bărbat, după șase luni de ședere la Moscova. „Un bărbat mi-a spus la sfârșitul primei întâlniri că nu sunt suficient de atrăgătoare ca să iasă cu mine a doua oară. I-am readus aminte că eu câștig mai mulți bani decât el și am un apartament mai bun, un apartament pe care îl plătesc din propriile mele venituri.” Alte postări arătau clar că ea nu cunoștea deloc așteptările bărbaților locali în ceea ce privește îmbrăcămintea feminină, sau atributele corporale pe care ei le găsesc atrăgătoare, și că bărbaților ruși nu le pasă de banii ei sau de apartamentul ei frumos. Își doresc o femeie drăguță, fermecătoare, fără anxietăți și nu ezită să afirme acest lucru în fața oricui. Bărbații americani își doresc aceleași lucruri, dar nu au claritatea minții sau curajul să le mai afirme. Și-au pierdut instinctele și calitățile masculine și au devenit făpturi slabe.

Cauza principală a acestei probleme la femeile americane, cred eu, este ambientală. Este o problemă de valori negative. Femeile din această țară au fost învățate că aspectul fizic nu contează, că o carieră este mai importantă decât familia, că bărbații sunt fie periculoși, fie slabi și incapabili, și că lumea ar fi un loc mai bun dacă numai femeile ar fi la conducere. Felul în care au fost instruite este complet greșit. Tot ce au învățat este o minciună. Iar vina o au școlile, mass-media, feminismul și părinții. Aceste instituții și indivizi le-au corupt mințile, emoțiile și caracterele. Le-au instruit să trăiască într-o lume imaginară definită de “noi contra lor”, unde „eu” este mai important decât „noi”, unde sentimentele dictează adevărul, integritatea și chiar virtutea însăși. Aceste învățături toxice au făcut ca femeile să rămână în urmă din punct de vedere al dezvoltării și să devină incapabile de maturitate în relațiile cu bărbații.

Această tragedie dăunează nu numai bărbaților, ci și femeilor. Bărbații au nevoie de femei dar și femeile au nevoie de bărbați, în ciuda preceptelor feministe. Bărbații americani de astăzi au decis într-o mare măsură că pur și simplu preferă să rămână singuri decât să continue a fi maltratați și epuizați de un flux nesfârșit de întâlniri neplăcute cu femei nesuferite. Nicio persoană normală nu dorește să se joace cu rozătoare țepoase.

Mark McDonald, medic

În original . . . .   Why American Women Are Undatable

Supliment

1. Pe blogul personal.