Woodstock la 50
Au trecut două generații de atunci. La această dată aniversară se cuvine să ștergem puțin praful de pe o relicvă culturală.
Festivalul Woodstock împlinește 50 de ani și încercarea de a sărbători cu un concert aniversar a eșuat. Probabil că nu s-au putut produce suficiente supozitoare cu LSD pentru spectatorii de atunci. Festivalul comemorativ urma să se țină între 16-18 august într-o localitate din Maryland, dar a sucombat în două etape. Mai întâi a fost anunțată scurtarea duratei de la trei zile la una singură, iar apoi au urmat probleme logistice și anulări din partea formațiilor programate. Anunțul revocării finale a venit ca o ușurare.
Andrew Kopkind, cronicar entuziast al perioadei șaizeciste, glosa frenetic în 1969:
O nouă cultură a opoziției. Ea crește din dezintegrarea formelor vechi, a instituțiilor din vinil și aerosoli care susțin toate valorile insipide și destructive ale privatismului, concurenței, comercialismului, rentabilității și elitismului. . . Pentru oamenii care nu au văzut niciodată densitatea comunitariană intensă a unei lupte militante – Park People, Paris în luna mai, sau Cuba – Woodstock trebuie să rămână întotdeauna modelul lor de referință în ce privește cât de bine ne vom simți cu toții după revoluție. . . Radicalii politici trebuie să vadă revoluția culturală drept un ocean în care pot înota.
Din ultima frază lipsesc două cuvinte pentru a descrie revoluția culturală în mod veridic: DE RAHAT, imediat după UN OCEAN. În rest este un text care putea fi semnat și de Vladimir Tismăneanu.
Este perioada în care în San Francisco și comunele hippie sunt semnalate boli eradicate demult, unele din evul mediu. În zelul lor de a sfărâma capitalismul și societatea de consum tinerii curați și frumoși ai vremii au ignorat să se mai spele pe dinți, mâini, organele genitale și în general fiind prinși cu livrarea înainte de termen a unui nou paradis terestru l-au infestat cu germeni și maladii din trecut. Fiind mari amatori de bio și organic au recuperat patrimoniul bacterial cel mai rezonant cu „noua cultură a opoziției”.
Muzica a fost la înălțime însă. O parte uitată, pe bună dreptate, dar în rest memorabilă. Pentru formațiile și interpreții definitorii ai acelui deceniu Woodstock a fost un vârf de carieră. Rămâne o întâlnire muzicală de referință a epocii.