Unde sunt căldurile de altădată?
Încălzirea globală a luat o pauză, dar va reveni cu forțe proaspete. Să ne amintim unde s-a întrerupt.
Au trecut doi ani de virus global și în acest răstimp nu s-a auzit mare lucru despre cealaltă calamitate neiertătoare – încălzirea globală. Niciun studiu nou și categoric cu care presa să dojenească plebea nesimțitoare, niciun avertisment de genul „mai avem X ani la dispoziție” ca să luăm măsuri (drastice, nu oricum) altfel pierim cu toții în flăcările iadului climatic. Dar acum, pe măsură ce se destramă cacealmaua COVID iar ticăloșia și lașitatea multora devin tot mai clare, ne putem aștepta la revenirea în forță a obsesiilor climatice. Până atunci să reamintim două momente stingheritoare din cele mai recente.
„Ghețarii din Columbia Britanică sunt cu 38% mai groși față de așteptări, descoperă un studiu surprinzător”, titra un ziar provincial din Canada în noiembrie 2020. De fapt toate întâlnirile dintre realitate și colonia climatică a Științei sunt „surprinzătoare” pentru ultima categorie.
Un studiu realizat de Universitatea din Nordul Columbiei Britanice, publicat în urma unor cercetări recente asupra a cinci ghețari din bazinul râului Columbia, a descoperit că gheața este cu 38% mai groasă decât se credea inițial.
Autorul principal Ben Pelto și colegii săi au schiat peste 182 de kilometri deasupra ghețarilor, trăgând un sistem radar special, montat pe sanie, pentru a colecta mii de măsurători. Ei au descoperit că volumul total de gheață din bazin este de aproximativ 122 kilometri cubi, sau cu aproximativ 23% mai mult decât se estimase prin modelare computerizată. „Am fost surprins de faptul că modelele computerizate au greșit atât de mult”, a spus Pelto. „Există aproximativ 17.000 de ghețari în Columbia Britanică și până acum am avut la dispoziție măsurători în teren doar pentru câțiva.”
Studiul, publicat în Jurnalul de Glaciologie, ia în considerare peste 34.000 de puncte individuale din care s-au efectuat măsurători pe întinsul bazinului Columbia și al doi ghețari din Munții Stâncoși. „Aceste modele computerizate funcționează destul de bine în absența datelor, dar nu putem ști cât de groasă este gheața până când nu o măsurăm”, a mai spus Ben Pelto.
Ultima remarcă, cea despre modelele computerizate care „funcționează destul de bine în absența datelor”, adică până la confruntarea cu realitatea, înduioșează. Descrie cu acuratețe modul de funcționare al fabricii de încălzire globală, pe a cărei principală linie de producție pufăie și se screm zeci de modele computerizate, care mai de care mai fioros.
Dar să nu ne pripim, reportajul are un happy ending. Suntem asigurați că încălzirea globală va triumfa în cele din urmă, în pofida acestui mic hop pe parcurs.
„Mă bucur că ghețarii sunt mai groși decât am crezut, dar acest lucru nu va avea prea mult impact asupra supraviețuirii lor”, a continuat Ben Pelto. „Unii dintre ei ar mai putea rezista câțiva ani, sau chiar un deceniu, dar nu vor fi supraviețui schimbărilor climatice”, a spus el. „Ghețarii vor dispare din bazin în aproximativ 65-80 de ani.”
Fără îndoială. Al Gore a fost mai temerar și a prezis și el ceva despre alte ghețuri din vecinătate, când a vestit lumii, în decembrie 2008, că întregul areal al polului nord va fi complet epilat de gheață în cel mult cinci ani. De aici se vede că un adevărat om de știință trebuie să fie mai prudent și să facă preziceri prudente, mai către Sfântul-Așteaptă.
Nici ghețarii din SUA nu o duc rău. Pe suprafața de aproape 485.000 de hectare a parcului natural Glacier National Park din Montana, unul dintre cele mai frumoase din SUA, se află 37 de ghețari. Și lor li s-a pronosticat un deces rapid. Conducerea a împânzit chioșcurile de informație amplasate pe teritoriul rezervației cu broșuri, afișe și filme care proclamă topirea rapidă a ghețarilor din acest parc natural. Anul dispariției definitive a fost, pentru mult timp, proclamat ca fiind 2020 sau 2030, după caz.
Piesa centrală a acestei propagande este o dioramă tridimensională amplasată în partea de est a parcului. Vizitatorii apasă un buton și beculețele dioramei se luminează arătând câți ghețari existau în 1850 și, succesiv, în perioadele ulterioare. Numărul beculețeleor aprinse se împuținează dramatic pe măsură ce ne apropiem de timpul prezent. În septembrie 2018 diorama a afișat un anunț care afirma că ghețarii din rezervație vor dispare complet până în 2020.
Iată o înregistrare video din 2017:
Dar apoi s-a întâmplat ceva neprevăzut. O echipă de cercetători de la Lysander Spooner University din Livingston, Montana, care vizitează parcul în fiecare septembrie, a observat că ghețarii din teren, spre deosebire de cei din dioramă, nu prezintă semne de dispariție iminentă. Dimpotrivă. Ghețarii Grinnel și Jackson au crescut în dimensiuni cel puțin din 2010, iar creșterea lui Jackson a fost estimată la aproape 25%.
Drept urmare în iarna 2018-2019 s-a trecut la primenirea informațiilor afișate și distribuite vizitatorilor. Toate referințele privind topirea sigură a ghețarilor până în 2020-2030 au fost înlocuite cu un verbiaj mai nebulos, amânând extincția pentru „generațiile viitoare”. Două largi pubele metalice din interiorul hotelului Many Glacier Hotel, împodobite cu gravuri prezentând ghețarul Grinnel mult mai mic în 2009 față de 1910, au fost discret îndepărtate. Administrația parcului nu a oferit nicio explicație oficială în legătură cu schimbările întreprinse, iar presa americană continuă să descrie topirea ghețarilor de acolo drept „iminentă”.
Cei stresați de reziliența ghețarilor se pot consola cu o știre îmbucurătoare. În urmă cu cinci ani s-a anunțat că un grup de cercetători japonezi a inventat o înghețată care se topește mult mai încet decât cea obișnuită. Inovația, cunoscută drept înghețata Kanazawa, se bazează pe un agent emulsifiant natural care întârzie separarea părților uleioase și apoase din înghețată. Consumatorii japonezi confirmă că noul produs nu se topește ca înghețata obișnuită în zilele toride. Ar fi un aliment perfect pentru aceia care văd în jur numai ghețari pleoștiți.