O poveste despre avort

Statul New York a legalizat recent (în ziua de 22 ianuarie) avortul până în momentul nașterii. Aceasta înseamnă că un copil nenăscut de opt sau nouă luni poate fi ucis cu acoperire legală.

Statul New York a legalizat recent (în ziua de 22 ianuarie) avortul până în momentul nașterii. Aceasta înseamnă că un copil nenăscut de opt sau nouă luni poate fi ucis cu acoperire legală. Un astfel de avort poate avea loc numai cu avizul medicului, dar criteriile sunt vaste: medicul poate lua în considerare factori fizici, emoționali, psihologici, de mediu familial și vârsta femeii. Posibilitatea de abuz sau eroare este enormă. A fost deschisă o poartă oribilă.

Statul New York este condus de Democrați. Eufemismul lor preferat pentru a-și declara în mod platonic pasiunea pentru uciderea nenăscuților constă în sofistică retorică: își zic „pro-choice”, adică pentru libertatea de a alege. Suntem trimiși cu gândul la inofensiva alegere între magiun, salam, parizer și omletă la micul dejun. Cine nu își dorește o ofertă diversă din care să aleagă ce îi place? În domeniul acesta însă oferta este foarte limitată: moarte sau viață. Altceva nu există în meniu, dar Democrații pretind că a alege între moarte și viață nu e cu nimic diferit de alegerea a ceea ce urmează să umple intestinul gros.

Tot pro-choice a fost și Hitler. Le-a transmis evreilor: aveți două opțiuni, plecați sau vă concentrăm.

Ce se întâmplă acum a fost imaginat în trecut, dar cine să ia în serios fabulația întunecată a unui scriitor de science-fiction? Philip K. Dick, un astfel de autor, a publicat nuvela „The Pre-persons” în octombrie 1974. Autorul își imaginează un viitor în care congresul american promulgă o lege în urma căreia avortul devine permis până când sufletul intră definitiv în trup. Se decide că pînă la acel moment nimeni nu este o persoană adevărată și astfel poate fi avortată fără probleme. Vârsta stabilită de experți (cine altcineva?) a comuniunii depline între trup și suflet este de aproximativ 12 ani, cam când un pre-adolescent învață să opereze calcule algebrice simple.

Și astfel este adoptat avortul post-natal.

Povestirea are și o latură de umor negru: un absolvent de matematică al universitații Stanford cere să fie dus la clinica de avort deoarece își dă seama că a uitat toată algebra învățată la școală. Se ivește o mică problemă: e oare necesar să verificăm cunoștințele de algebră ale întregii populații?

Nu vă îngrijorați, e doar ficțiune. În fond și Orwell a fost un autor de ficțiune; s-a inspirat el dintr-o realitate mai la est, dar să nu vă închipuiți că „1984” a prins viață și în Occident.