Niciodată Rusia

"Am jurat pe altarul lui Dumnezeu ostilitate veșnică împotriva oricărei forme de tiranie asupra minții omului." - Thomas Jefferson

Feb 06, 2023

Masacrul ofițerilor polonezi în pădurea de la Katyn, 1940

Omniprezenta cultură a anulării s-a instalat confortabil în loja războiului și anulează cultura invadatorului. Epurează sălile de concert și de clasă de autori sau artiști ruși în timp ce armata rusă îi bombardează pe civilii ucraineni. Nu contează că uneori nu au nici în clin, nici în mânecă cu Putin. Un sumar:

La început de martie 2022 universitatea Bicocca din Milano a anulat prelegerile scriitorului Paolo Nori despre opera lui Dostoievski. Administrația universității a revenit ulterior asupra deciziei și a reinstaurat cursul lui Nori, în urma reacțiilor vehemente din partea intelectualilor și politicienilor italieni.
Alexander Malofeev este un pianist foarte valoros, care la vârsta de numai 20 de ani se înscrie în tradiția unor maeștri precum Sviatoslav Richter, Vladimir Ashkenazy, Evgeny Kissin, sau Anton Rubinstein. Malofeev nu l-a elogiat sau apărat vreodată pe Putin și nu a încercat să justifice invazia Ucrainei. Cu toate acestea contractul său de concerte cu Vancouver Recital Society, programate pentru luna august, a fost reziliat. Leila Getz, directorul artistic, a justificat spunând că instituția pe care o reprezintă „nu poate prezenta niciun concert al vreunui artist rus, decât cu condiția să vorbească public împotriva acestui război”. Justificarea doamnei Getz s-a dovedit apă de ploaie. După anularea concertelor din Vancouver Malofeev a criticat invazia rusă într-un mesaj pe Facebook, dar degeaba: s-a pomenit anulat din nou, de această dată de orchestra simfonică din Montreal unde era programat să interpreteze concertul de pian nr. 3 al lui Prokofief, la începutul lunii martie. Comunicatul ulterior din partea instituției din Montreal cuprinde și fățărnicia de rigoare: „Continuăm... să credem în importanța păstrării relațiilor cu artiști de toate naționalitățile, care adoptă mesaje de pace și speranță.”
Orchestra simfonică Annapolis din Maryland l-a scos din program pe violonistul Vadim Repin. „Nu dorim să-l plasăm într- o situație imposibilă...” și de aceea primul concert de vioară al lui Șostakovici a fost scos de pe afiș „din respect față de atitudinea sa apolitică și în urma grijii față de siguranța personală și a familiei”. Vă suprimăm cu respect și din grijă... autorul comunicatului trebuie să fie un admirator al diplomației lui Don Corleone.
Competiția internațională pentru pian din Dublin a înlăturat nouă pianiști ruși din concurs. „Nu putem să-i includem pe concurenții din Rusia”, fără altă motivație. Nu există declarații de sprijin pentru Putin din partea lor. Arsenii Mun, unul dintre cei descalificați: „Oamenii ar trebui să știe că proveniența rusă NU înseamnă că noi participăm la luarea deciziilor [privind invazia]!”.
Unul dintre cele mai controversate cazuri este acela al celebrei soprane Anna Netrebko. Putin i-a conferit distincția de artist al poporului în 2008, iar în 2012 s-a numărat printre cei 499 de artiști și sportivi de performanță care l-au susținut pentru realegerea în funcția de președinte. În 2014 a donat un milion de ruble în scopul refacerii operei din Donețk avariată de explozii și cu ocazia ceremoniei de înmânare a donației, ținută la St. Petersburg, a fost fotografiată ținând de margine un steag folosit de separatiștii ruși. În consecință opera metropolitană din New York a decis anularea spectacolelor cu Netrebko programate pentru acest sezon. Soprana a comentat pe Instagram: „Mă opun acestui război de agresiune lipsit de sens și cer Rusiei să oprească imediat războiul, pentru a ne salva pe toți. Avem nevoie de pace... Sunt rusoaică și îmi iubesc țara dar am mulți prieteni în Ucraina, iar durerea și suferința din prezent îmi frâng inima.” Ea a adăugat: „Doresc totuși să precizez că nu este corect ca artiști sau alte persoane publice să fie obligate să destăinuie opiniile lor politice și să-și insulte patria.” În urma refuzului de a-l acuza personal pe Putin au fost anulate și spectacolele cu Netrebko programate de opera de stat din Bavaria.
Într-un alt caz proeminent numeroase orchestre simfonice din Europa și America de Nord au întrerupt colaborarea cu dirijorul Valeri Gherghiev, după ce a refuzat să critice invazia rusă din Ucraina sau să-l condamne pe Putin în acest context. Gherghiev are legături strânse cu Putin și l-a susținut public în câteva rânduri, printre care la alegerile prezidențiale din 2012, cu ocazia anexării Crimeii în 2014 și în 2016 prin organizarea unui concert patriotic în orașul sirian Palmyra, la scurt timp după ce fusese bombardat de avioane rusești. Nu există în prezent alt dirijor în lume cu o carieră mai distinsă.

Asemenea exemple arată că Occidentul îi răspunde lui Putin tot cu bombardamente fără discernământ, dar pe un front complet diferit și cu același rezultat, în așa fel încât furia răzbunării oarbe înghite civili și combatanți fără deosebire. Publicul poate însă decide singur ce anume și pe cine să boicoteze, iar dacă se organizează poate deveni deosebit de eficient. Boicotul publicului, spre deosebire de cel administrativ care epurează la grămadă, nu interzice opere sau artiști. Interdicțiile de sus și în numele tuturor amintesc de arta mai veche și mult mai răspândită a substituirii voinței cetățeanului cu preferințele statului.

[…]

În istoria secolului trecut au existat trei instanțe apocaliptice de eliminare premeditată a unor întregi populații: Holocaustul, genocidul armean efectuat de turci în primul război mondial și Holomodorul, înfometarea ucrainenilor ordonată de Stalin. Colectivizarea forțată a agriculturii începuse în 1929, însă opoziția țăranilor și a numeroase cadre de partid ucrainene risca să deraieze întregul proces. În perioada 1932-1933 au fost luate măsuri de pedepsire colectivă: întregi sate și orașe au fost împiedicate să se aprovizioneze cu alimente și localnicilor li s-a interzis să părăsească Ucraina în căutare de hrană. Cu toate acestea cotele obligatorii de cereale și alte produse agricole au crescut, punându-i pe țărani într- o situație imposibilă. Miliția și alte forțe ale ministerului de interne sovietic au intervenit prin raiduri de pedeapsă și jaf al gospodăriilor. Înfometarea a fost acompaniată de un asalt mai larg asupra identității ucrainene. Se estimează că au fost exterminați cel puțin 3,9 milioane de ucraineni, însă atrocitățile săvârșite de ruși au fost mușamalizate timp de decenii. Poate că mai ales din acest motiv sunt ucrainenii atât de înverșunați împotriva invaziei rusești de acum, nu datorită unor nostalgii naziste sau din orgoliul de păpuși globaliste ahtiate după 15 minute de faimă pe fluxurile de știri. Pentru ucraineni este o luptă pentru supraviețuire.

În încarnarea ei țaristă Rusia a fost o autocrație cultivând subdezvoltarea economică și socială, sărăcie pentru marea majoritate și o minoritate virulentă de nihiliști, anarhiști și revoluționari. În încarnarea ei comunistă Rusia a fost o ciumă pentru omenire. În încarnarea ei putinistă Rusia este o corcitură șchioapă între primele două, cu o infuzie considerabilă de fanatism și misticism ortodox. Și despre Occident se poate spune că a fost violent, crud, nepăsător față de proprii săraci și dezmoșteniți, imperialist, dar întregul său parcurs a fost unul de perfecționare și emancipare în toate domeniile de activitate umană. Deceniile recente au consemnat un declin accelerat care bineînțeles că nu ne lasă indiferenți. Uniunea Europeană s-a transformat într-un hegemon al națiunilor europene, anti-creștin, antidemocratic și din ce în ce mai mult o clonă a vechiului URSS. SUA a devenit sursa celor mai otrăvitoare mode și practici culturale, culminând în prezent cu un președinte ramolit, o clasă administrativă înregimentată politic, o presă mincinoasă și partizană și un conglomerat tehnologic insidios și manipulator. Lumea occidentală a ajuns la răscruce, dar ea te include și pe tine, nu este formată doar din președinți, prim-miniștri, experți, organizații elitiste și uniuni corupte. Tu faci parte din cea mai largă adunare constituantă, singura capabilă să pună capăt acestei degradări aparent nesfârșite și chiar să întoarcă valul. În primul rând însă nu te lăsa descurajat și amăgit. Refugiul într-o repudiere completă a Occidentului servește Rusiei. Cinismul este un simptom al orbirii sufletului.

Putin este premodern și Occidentul postmodern însă Putin nu reprezintă o aberație pasageră, ci întruparea statului rus dintotdeauna: orb și disprețuitor față de propriul popor, cu un apetit insațiabil față de vecini și restul lumii. Occidentalul a dovedit în istorie că poate fi exploatator, dar rusul s-a remarcat ca violator în serie; este singura îndeletnicire în care l-a întrecut pe occidental. Imperialismul britanic a creat SUA, Canada, Australia, a răspândit în lume economia capitalistă și norme superioare de drept și guvernare. Imperialismul francez a produs un sistem de impozitare echitabil și transparent care a marcat ruptura definitivă de feudalism, o reformă profundă a sistemului de învățământ și codul juridic napoleonian, temelie a codurilor civile și penale din toată Europa. Imperialismul rus nu a lăsat pe nimeni în urmă doritor să-i cultive și ducă mai departe “valorile” și “realizările”, ori să-i vorbească limba.

Iar noi? Independența obținută în 1877 se datorează inteligenței liderilor politici ai vremii, care în războiul ruso-turc au decis o alianță pentru interesele țării. În rest rușii ne-au răpit Basarabia de două ori, în 1812 și 1940, iar după 1945 au adus năpasta comunistă și ne-au spoliat. Vecinătatea cu Rusia a fost prilej numai de durere și ponoase. Întrebați-i pe civilii care s-au aflat în calea armatei "eliberatoare" după 23 august 1944. Apoi a început jaful sistematic, prin intermediul SovRom-urilor “frățești”. Între 1945-1946 au fost înființate 19 societăți comerciale mixte sovieto-române cu sens unic, câte una pentru un domeniu de activitate economică. Cantități enorme de petrol, cărbune, gaz natural, minereuri, lemn, produse agricole, materiale de construcție și utilaje industriale au luat calea Moscovei până în 1956, toate acestea adăugate la despăgubirea de război în valoare de 300 milioane dolari. Constantin I.C. Brătianu a descris succint: "În timp ce germanii ne-au luat toate ouăle de la găini, rușii au mâncat mai întâi găinile și acum insistă să le dăm ouă."

În situația de față „neutralitatea” clamată de unii înseamnă altă variantă a capului plecat sabia nu-l taie; însă defetismul ne-a costat de prea multe ori capul. Interesul nostru, acum și permanent, este ca Rusia să rămână cât mai departe. Noi știm că Rusia luptă pentru pace până la ultimul est-european și cunoaștem ce se ridică pe ruinele păcii rusești. Să fim mândri de conaționalii care s-au mobilizat în mod admirabil pentru ajutorarea refugiaților ucraineni și mai ales să nu devenim amnezici: Vestul inspiră, pe când Estul sufocă.

◆

Textul precedent face parte din cartea “Scurtul drum al luminii către întuneric”. Este disponibilă în format PDF, are o mărime de 4,7 Mb și corespunde dimensiunii A5. Poate fi descărcată de la această locație.

Cartea de față descrie traiectoria întoarcerii la servitute în lumea progresului necondiționat. Este povestea timpurilor noastre.

Niciodată Rusia

"Am jurat pe altarul lui Dumnezeu ostilitate veșnică împotriva oricărei forme de tiranie asupra minții omului." - Thomas Jefferson

Discussion about this post