Mai departe despre claritatea morală, pornind de la articolul din Contributors

Polemică pe marginea articolului semnat de Adela Toplean în Contributors.

Domnul Andrei Vieru face o serie de precizări în legătură cu articolul Adelei Toplean din Contributors. Eu am scris inițial critic vizavi de acel articol și aici aduc lămuriri suplimentare.

VIZIUNEA CONSERVATOARE

Claritatea morală a Creatorului este dogmatică (nu demonstrativă) și eternă (universal valabilă în timp și spațiu). Este absolută. Claritate morală la om înseamnă procesul de înțelegere a primei, în condițiile imperfecțiunii umane. Tertium non datur este valabil numai în primul context. În cel uman există însă diferențieri graduale, datorită complexității vieții și imposibilității de atingere a perfecțiunii. Claritatea morală apare astfel ca aspirație reluată de fiecare generație, construind pe înțelepciunea predecesorilor și adresând circumstanțele din fiecare epocă nouă.

Într-o lume perfectă ar funcționa toate comandamentele Decalogului și astfel nimeni nu ar ucide, nu ar fura, nu ar râvni la femeia altuia, sau la posesiile aproapelui său. Într-o lume perfectă nu ar exista războaie deoarece premisele războiului ar fi inexistente. În lumea umană însă comandamentele Decalogului nu funcționează simultan, continuu și pentru toți (nici pe departe). Atunci bineînțeles că există omucideri și războaie și devine importantă distincția între omor cu premeditare și în legitimă apărare, între război de agresiune și război de apărare.

Logicile liberale funcționează în cadrul procesului de calibrare umană a clarității morale. Precursorul lor este Aristotel, pentru care obținerea unor judecăți morale valide (îi putem spune claritate) consta de asemenea în definirea unui proces de evaluare corect, nu de enunțare a unor dogme. Pornind de jos printr-o metodă inductivă, Aristotel ajunge la principii morale superioare. Pentru el virtutea izvorăște din inimă și se rafinează pe parcursul vieții. Acest „din inimă” s-ar putea numi „dintr-un plan anterior și superior”, sau „din divin”.

VIZIUNEA PROGRESISTĂ

Claritatea morală la progresiști este de fapt perversiune morală cu metodă. Este opusul clarității morale deoarece urmărește confuzia morală, prin relativizare. Dar nu reprezintă un demers pur anarhic, intenția finală fiind de instituire a propriului edificiu (a)moral. Claritatea morală progresistă nu reprezintă altceva decât o strategie revoluționară în tradiția lui Gramsci.

VIZIUNEA ADELEI TOPLEAN ȘI ÎNTREBARE

Un punct important în articolul dânsei este acela că atât conservatorii cât și progresiștii urmăresc „eliminarea totală a unui rău anume, totdeauna precis identificat în ceva sau cineva, despre care se crede că împiedică realizarea perfecțiunii. În termeni concreți, vorbim, de fapt, despre eliminarea opiniilor dizidente (dimpreună cu cei care le emit) și suprimarea posibilităților alternative de a trăi, simți și gândi public în marginea unei cauze anume. Vorbim, adică, de un spirit totalitar.”

Echivalarea dintre conservatori și progresiști în ce privește înțelegerea clarității morale este abuzivă și tendențioasă. Enumerarea Adelei Toplean nu reflectă deloc viziunea conservatoare. (În articolul meu am oferit câteva exemple lămuritoare și există multe altele.) Conservatorii susțin că nu există activitate umană care se desfășoară complet în afara principiilor morale; ei nu urmăresc impunerea perfecțiunii. Se înțelege această distincție?

Domnul Vieru oferă exemplul său, menționându-i împreună pe Lenin, Stalin și George W. Bush, în baza citatului „cine nu este cu noi este împotriva noastră”. Echivalarea este corectă, în sensul că toți trei au făcut afirmații de asemenea natură, însă greșește în presupunerea implicită că Bush junior ar fi fost conservator. Nu, a fost un etatist. Conservatorii nu sporesc deficitul și birocrația, nu slăbesc autoritatea administrațiilor locale, nu își închipuie că democrația ar fi o aspirație împărtășită în toate colțurile lumii și nu încearcă remodelarea profundă a unei țări prin aventurism militar. Echivalarea dintre Lenin, Stalin și Bush are sens numai dintr-o perspectivă etatistă.

Întrebare pentru doamna Toplean (și domnul Vieru dacă subscrie la afirmațiile din articol, citate mai sus) : ce dovezi convingătoare puteți aduce în sprijinul tezei conform căreia conservatorii ar fi animați de un spirit totalitar? Până acum nu ați adus niciuna.