Frați ai Italiei,
Italia s-a trezit,
Si-a pus pe cap
Coiful lui Scipio.
Aceasta e prima strofă a imnului italian, scris în toamna lui 1847 de Goffredo Mameli și acompaniat de muzica lui Michele Novaro. Prima interpretare în public a avut loc în decembrie, în fața a 30.000 de italieni sărbătorind un secol de la expulzarea austriecilor din Genova. Cântecul a devenit imediat un simbol al Risorgimento, mișcarea italiană de emancipare și unitate națională, iar un an mai târziu a fost preluat de Garibaldi.
Primul vers, Fratelli d’Italia, a devenit în prezent numele unui partid relativ nou condus de Giorgia Meloni, într-o referință evidentă la năzuințele perioadei Risorgimento. Acest partid cu nume retrograd și populist a intrat în atenția presei europene datorită unor sondaje recente care îl plasează în fruntea preferințelor electoratului italian pentru alegerile parlamentare din septembrie. Dacă Fratelli d’Italia câștigă, atunci Meloni va deveni prim-ministru. Ma che porcheria! France Presse, The Guardian, Der Spiegel, Deutsche Welle, BBC au saturat opinia publică cu editoriale obiective, echilibrate, în care se produce o judicioasă alternanță între extremismul de dreapta, fascism și post-fascism.
Fratelli d’Italia s-a constituit în 2012, prin separarea din partidul Il Popolo della Libertà al lui Silvio Berlusconi. Promotori au fost Ignazio La Russa, Guido Crosetto și Giorgia Meloni. Înainte de acestea Ignazio La Russa a condus partidul Alleanza Nazionale, existent între 1995–2009. Alleanza Nazionale a fost la rândul său succesorul partidului Movimento Sociale Italiano (Mișcarea Socială Italiană), format în 1946 de susținători ai lui Benito Mussolini și dizolvat în 1995. În perioada sa târzie MSI s-a distanțat de ideologia fascistă și dizolvarea din 1995 urmată de crearea AN a marcat ruptura finală de trecutul fascist. Iată, într-un singur paragraf, ADN-ul fascist și extremist al Giorgiei Meloni.
În acest context trebuie amintit că, în timp ce Giorgia Meloni este constant interogată despre Mussolini și fasciști, Enrico Letta, lider al Partidului Democratic descendent din Partidul Comunist Italian, nu este niciodată somat să comenteze pe marginea lui Lenin sau Stalin. Așadar cum reușește Meloni să scandalizeze stabilimentul politico-mediatic european?
Se opune imigrației ilegale, deci se opune traficului de persoane devenit tradițional din direcția Mediteranei. Își dorește o Italie pentru italieni, asemeni înaintașilor din Risorgimento și de aceea are în vedere măsuri pentru stimularea natalității, ajunsă una dintre cele mai mici din Europa. Nu militează pentru ieșirea țării din Uniunea Europeană, dar susține o Europă a națiunilor suverane. Este împotriva căsătoriei și parteneriatului civil între persoane de același sex. În plan economic susține o retragere treptată a statului din economie, în paralel cu emanciparea antreprenoriatului din sectorul privat. Meloni a afirmat un sprijin clar pentru Ucraina și NATO și a fost invariabil critică la adresa lui Putin. Anul acesta a fost invitată la CPAC (Conservative Political Action Conference), cea mai importantă adunare anuală a conservatorilor americani.
În urmă cu trei ani Meloni a devenit un șlagăr al ringurilor de dans. Doi disc-jockeys supărați pe opiniile ei asupra căsătoriei între homosexuali au căutat să o ridiculizeze, mixând câteva afirmații dintr-un discurs public pe un fond ritmic de muzică disco. Refrenul „sunt o femeie, o mamă, o italiancă și o creștină” alcătuia coloana vertebrală a ceea ce se vroia o satiră. Însă șmecheria a ieșit prost: încropeala a devenit un șlagăr, a intrat în clasamentele de muzică pop și a crescut popularitatea Giorgiei Meloni.
Meloni ar putea deveni prima femeie care să ocupe cea mai înaltă funcție politică din Italia. Dacă ar fi fost turnată dintr-un aluat corect politic toată lumea bună ar fi exclamat: „Iată, prima femeie prim ministru din Italia! Lumea progresează neabătut!” Așa însă, spectrul lui Mussolini s-a materializat într-o muiere periculoasă. Fiți vigilenți, hidra fascistă își arată din nou chipul hâd!