Era o vreme când geniul poetic anonim scria „fut” pe garduri. Era pe vremea când macarelele râdeau în soare și țara se dezvolta multilateral. Acela a fost probabil un bard masculin: frust, direct și neinteresat de glorie sau controverse. Câteva generații mai târziu un geniu poetic feminist anunță lumea că vaginul dânsei este o mașinărie războinică și primește un premiu național de poezie. Izbucnește lupta sfântă: „E femeie. E feministă. E intersecțională. E queer. E curajoasă. E vocală într-o lume patriarhală. E învingătoare. E supraviețuitoare. Evident că vă doare, patriarhilor, vocea ei.”
Premiata Ileana Negrea este fără îndoială toate acestea, chiar o sublimă eroină, dar amazoanele de la Feminism România vor să știe: cum se întreține mașinăria războinică, cu sau fără păr de jur împrejur?
Feminismul contemporan s-a confruntat în trecut cu problema pilozității multilateral dezvoltate și a formulat un răspuns intransigent.
Iunie 2013
În sfârșit. Acum puteți să ieșiți din dulap, cum s-ar zice. Mândre și fără inhibiții, datorită campaniei activistelor și studentelor de la prestigioasa universitate din Cambridge. Campania lor recentă de promovare a feminismului instituie etalarea părului de sub braț drept o emancipare victorioasă a femeii de sub jugul produselor cosmetice sau aparatelor de epilat. O palmă binemeritată dată capitalismului opresiv, deghizat sub formă de cremă sau lamă de ras. Sub-brațul amazoancelor luptă strașnic împotriva corporațiilor care le răpesc părul de pe trup.
În alte vremuri feminismul se ocupa de lucruri serioase. Avea și alt nume. Mișcarea Sufragetelor a militat timp de decenii pentru lărgirea francizei democratice britanice, prin acordarea dreptului de vot femeilor. Millicent Fawcett (1847 – 1929) a condus cea mai mare organizație sufragistă, iar rolul ei a fost decisiv în victoria din 1918, când parlamentul britanic a aprobat legea care conferea drept de vot deplin femeilor de peste 30 ani (legea din 1928 consfințește deplina egalitate cu bărbații, prin eliminarea decalajului de vârstă în defavoarea femeilor).
Acest drept câștigat demult în Occident nu este nici pe departe ceva firesc în alte părți ale lumii. Alegerile generale din Pakistan, ținute în luna mai a acestui an, au ilustrat cât se poate de clar acest fapt. Cu toate că femeile din Pakistan beneficiază în mod formal de drept la vot, opoziția în societate (cu sprijin masiv din partea clericilor islamici) este puternică. Cu ocazia acestor alegeri au circulat numeroase apeluri către bărbați, îndemnându-i ca în ziua votării să le încuie în casă pe soții, mame și fiice. Participarea femeilor la procesul democratic a fost descrisă drept „neislamică”. Însă tinere femei ca Malala Yousafzai (o fată de 15 ani care în octombrie anul trecut a fost grav rănită în urma unei tentative de asasinat a Talibanului) s-au organizat și au obținut sprijin din partea organizațiilor internaționale de monitorizare a alegerilor. Au fost trimiși observatori speciali în circumscripțiile de votare, iar membri voluntari s-au deplasat în zone rurale, pentru a descuraja și documenta intimidarea și hărțuiala femeilor în ziua de vot.
Feminismul se poate ocupa de lucruri serioase. Frivolitatea decrepită de a etala părul de sub braț ca o „declarație de independență” față de un patriarhat fictiv echivalează cu narcisism și nesimțire crasă la suferințele reale ale femeilor din lume.
Decembrie 2018
O româncă plecată în Anglia preia ideea de emancipare a studentelor de la Cambridge și își manufacturează 15 minute de faimă, publicând pe Facebook autoportrete păroase : „Este pentru prima dată în viața mea de adult când mă simt liberă din toate punctele de vedere. Nu m-am epilat de la sfârșitul lunii septembrie”.
„Astfel pt prima oară în 16 ani de când mă epilez că ‘așa trebe’, că ‘așa se face’, că doar așa ‘e sexy’ aleg să fiu femeie liberă. Liberă de tot ce înseamnă constrângerile societății”.
În esență domnișoara Alexandra Myth (conform pseudonimului ales) declară că libertatea se poate dobândi practic nefăcând nimic. Este de ajuns să lași natura să-și urmeze cursul și hocus-pocus devii puternic, independent și stăpân pe propria soartă.
Puteți fi convinși că și sufragetelor de la începutul secolului trecut le creștea părul la fel ca Alexandrei, sau oricărei femei din trecut sau prezent, dar acelora nu le-a trecut prin minte ideea că exhibiționismul sub-brațului sau al picioarelor în stare au naturel ar putea însemna emancipare socială, sau dobândirea dreptului de ființe egale cu bărbații. Nu pentru că, așa cum se explică semidoct în prezent, ele ar fi fost captive Patriarhatului, ci deoarece drepturi egale cu bărbații nu se obțin cu argumentul „dar și noi putem crește păr pe trup!”.
Departe de mine gândul că femeile nu au dreptul să facă ce doresc cu părul lor, de oriunde ar fi. Să-l crească, să-l expună și să scandalizeze pe cine doresc. Dar pretenția că așa ceva înseamnă cine știe ce împlinire personală demnă de admirat, sau ceva superior și nobil care ajută la elevarea rolului femeilor în societate… până aici. Narcisismul și răzvrăteala adolescentină nu au nimic de a face cu îmbunătățirea condiției umane, indiferent de importanța pe care și-o acordă amazoancele scăpătate.
Ianuarie 2019
Laura Jackson, studentă în vârstă de 21 ani la universitatea din Exeter, a lansat o campanie de convingere a femeilor să-și lase părul de sub braț și de pe picioare să crească nestânjenit. Ea a declarat că se simte eliberată și mult mai încrezătoare în forțele proprii de când nu se mai epilează și a înființat o organizație caritabilă care explică tinerelor fete beneficiile psihoterapeutice ale unui look ecologic.
Januhairy: Why women are growing out their body hair
„Fii bărbată Zoe!” — Caragiale a anticipat printre altele și emanciparea femeii din secolul XXI. Ce nu a putut anticipa este strigătul de luptă actual: „Dă-te femeie Nae!” Bărbați cu pretenții feminine se urinează în toaletele pentru femei, migrează în închisorile pentru femei și stabilesc recorduri imposibile pentru femei în atletismul feminin. Noul feminism a făcut ce a făcut și a scos femeia din uz.