Ca o mâncare de fasole fără fasole
Frica de a ofensa a contaminat și principiul independenței academice.
O introducere banală: universitatea Yale este una dintre cele mai prestigioase universităţi din lume. De aici decurge a doua banalitate: editura de carte a asociată, Yale University Press, trebuie să fie una din cele mai prestigioase edituri academice din lume. Şi este. Nu numai prin calitatea lucrărilor publicate de-a lungul timpului, dar şi prin varietatea lor. Se ştie mai puţin, dar YUP este una dintre puţinele edituri academice care publică frecvent lucrări de factură libertariană şi conservatoare. Mai mult, într-un peisaj academic deprimant al întregului occident, în care Stînga domină autoritar mentalul profesoral, studenţesc şi materiile din programele școlare, Yale University Press este o excepţie: seria de lucrări critice faţă de comunism (în teorie sau practică) este impresionantă.
Deviza universităţii Yale este lux et veritas adică lumină şi adevăr.
Însă un eveniment editorial recent l-a determinat pe Roger Kimball de la Pajamas Media să propună o deviză mai potrivită: timiditas et deditio adică timiditate şi capitulare.
YUP va publica în curînd o carte despre fenomenul caricaturilor daneze din 2005 intitulată Caricaturile care au zguduit lumea. Este o lucrare ştiinţifică cuprinzînd numeroase date faptice şi o analiză prudentă şi la rece, aşa cum stă bine oricărui studiu respectabil cu tiraj redus şi destinat rafturilor bibliotecilor universitare. Însă ceva lipseşte din această carte: în pofida dorinţei autorului colegiul redacţional al universităţii a urmat sfatul numeroaselor voci cu autoritate pe care le-a consultat – diplomaţi, experţi în islam şi contraterorism – şi a decis că lucrarea va fi publicată fără a reproduce caricaturile cu pricina.
Închipuiţi-vă o monografie despre Ceauşescu din care lipsesc cu desăvîrşire orice fel de citate directe din cele spuse sau scrise de personajul principal. Cuvintele lui sunt descrise și analizate dar nu reproduse întocmai de teamă să nu creeze impresii nedorite. Sau la teatru, în loc de actori interpretând o piesă de Shakespeare un critic pe scenă povestește piesa celor din sală.
Absurditatea nu se opreşte aici. YUP a decis sa excludă din lucrare orice fel de imagine reprezentîndu-l pe Mahomed, inclusiv o ilustraţie clasică a lui Gustav Doré pe marginea unui episod din Infernul lui Alighieri, în care profetul islamic suferă chinurile iadului (episod tratat grafic şi de Botticeli, Blake, Rodin, Dali).
Ce înseamnă acest incident contemporan de autocenzură? Dacă în 2005 refuzul covîrşitor al presei de a prezenta caricaturile daneze s-a bazat pe frica de moment indusă de o isterie islamică ce a cauzat peste 200 de victime, astăzi, patru ani mai tîrziu, este evident că această frică a fost bine asimilată în occident. A penetrat adînc şi a produs o mutaţie civilizaţionala. Este de ajuns să observăm ironia istorică.
Prima universitate occidentală datează din secolul XI şi întregul sistem universitar al Evului Mediu timpuriu a fost creaţia bisericii catolice. Ideea de a studia ferit de interferenţele potentaţilor şi modelor a fost la origine creştină şi a dus la apariția unei instituţii fundamentale a civilizaţiei occidentale. Și iată că aproape un mileniu mai tîrziu această instituţie acceptă să-şi pună botniţă de bunăvoie și capitulează în faţa tabuurilor altei religii. Dacă în secolul XI occidentul era asediat militar de islam în secolul XXI occidentul este infinit superior militar şi tehnologic, dar asediat cultural şi cedînd din interior. Diferenţa după acest lung arc de timp? Occidentul a repudiat creştinismul. Poate fi o coincidenţă nesemnificativă, sau poate fi mai mult de atît.
În orice caz se pare că uităm pînă şi lecţiile precreştine. Curajul, spunea Aristotel, este virtutea principală: în lipsa lui nu putem exercita nicio altă virtute.