Aripile vântului nu duc departe și kilowații nu cresc la soare
Experții deplâng lipsa de impact a vântului și soarelui în bilanțul energetic. Nu-i un capăt de lume decât dacă le folosim preponderent pe acestea. Aici se aud vaiete și suspine.
În articolul precedent am amintit despre faptul că Germania a sporit producția de electricitate din cărbune, astfel încât aceasta devenise cea mai importantă sursă de energie încă din 2021. Reuters tocmai a anunțat că Olanda a aprobat un plan de reactivare a termocentralelor pe cărbune în scopul reducerii dependenței de gazul rusesc. Dar cum se poate așa ceva tocmai în țara morilor de vânt? Off, ce oroare.
Înapoi în Germania, unde presa mainstream a prins veste de un raport îngrijorător emis de REN21, organizație internațională „cu 1500 de experți” care cuprinde „o rețea de participanți pasionați și dedicați construirii unui viitor sustenabil pe bază de surse regenerabile”. Din păcate însă viitorul sustenabil se amână pe o durată nedeterminată.
O creștere de numai două puncte procentuale într-un întreg deceniu: în 2020 doar 12,6% din cererea globală de energie a fost satisfăcută de energii regenerabile. Cifra a fost de 10,6% în 2009. Aceasta este concluzia trasă de think tank-ul REN21, într-un raport prezentat miercuri de experții în energie.
Potrivit raportului se înregistrează progrese în extinderea centralelor electrice care produc energie din surse regenerabile, adică centrale solare, turbine eoliene, centrale hidroelectrice – dar capacitățile fosile nu sunt reduse. În schimb cererea de energie continuă să crească, anulând succesele înregistrate de sursele regenerabile.
Altfel acestea ar fi remarcabile. Chiar anul trecut a existat un record în adăugarea de centrale electrice din surse regenerabile: o capacitate de 314 gigawați a fost conectată la rețea. Însă o tranziție reală la energiile verzi nu are loc, avertizează REN21, deoarece combustibilii fosili încă reprezintă aproximativ 80% din consumul total de energie. Acest lucru pune în pericol și obiectivele climatice.
Faptul că ponderea energiei regenerabile nu crește este destul de rău din perspectiva protecției climei. De asemenea este îngrijorător și faptul că ponderea de 12,6% a eco-energiei se datorează în mare parte arderii de biomasă, adică unui tip de generare de energie care face subiectul multor critici de mediu.
A doua pondere ca mărime, 3,9%, provine de la centralele hidroelectrice – precum barajele mari – care sunt și ele foarte controversate în rândul ecologiștilor. În raportul REN21 se estimează că energia solară și eoliană, care se află în centrul atenției în Germania, luată împreună cu energia geotermală, reprezintă doar 2,8% din producția globală de energie și acestea sunt indexate la subcategoria „altele”.
Așa-zisa energie din biomasă este o stupizenie monumentală. I se aplică perfect zicala „a face din rahat bici”. Să arzi resturi pentru a produce energie? Iată singura idee veche care i-a sedus pe progresiști.
Vântul și soarele – unicele surse de energie pe placul puriștilor energetici – nu fac față nevoilor unei societăți dezvoltate. Tehnologia este insuficient de avansată pentru o producție vastă și fiabilă la nivel industrial și mai ales există o serie de limitări fizice insurmontabile.
Singura formă de energie curată, fiabilă și din belșug este cea nucleară, dar aceasta e verboten. Și hidrocentralele put, numai apa de ploaie are valoare. Rămâne aprobată doar subcategoria „altele”. Această virgulă din narațiunea energiei globale a căpătat valoare de subiect și predicat, iar oamenii au fost retrogradați la rang de virgulă… și, după cum se știe, virgula nu are ce să caute între subiect și predicat. Încurcă narațiunea progresului către o sapă de lemn larg democratică.